Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru bichirit

bichir├ş v vz bicheri
BICHIR├Ź, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe ├«ndelete, mig─âlind. ÔÇô Et. nec.
BICHIR├Ź, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe ├«ndelete, mig─âlind. ÔÇô Et. nec.
BICHIR├Ź, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A face, a drege sau a ├«ntocmi un lucru pe ├«ndelete, ├«ncet, mig─âlind; a se moc─âi. Mo╚Ö Nichifor st─âtuse ├«n loc ╚Öi nu ╚Ötiu ce bichirea ╚Öi cisluia primprejurul c─âru╚Ťei. CREANG─é, P. 123.
BICHIR├Ź, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe ├«ndelete, mig─âlind.
bichir├ş (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. bichir├ęsc, imperf. 3 sg. bichire├í; conj. prez. 3 s─â bichire├ísc─â
bichir├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. bichir├ęsc, imperf. 3 sg. bichire├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. bichire├ísc─â
BICHIR├Ź vb. v. mig─âli.
bichir├Č v. Mold. a lucra mig─âlind: bichiria prin prejurul c─âru╚Ťei CR. [Tras din Tr. bicher, fl─âc─âu chefliu = ung. BETY├üR].
bichir├ęsc v. tr. (cp. cu bitiresc). Mold. nord. Fam. Robotesc, m─â ├«nv├«rtesc nelucr├«nd ceva hot─âr├«t.
bichiri vb. v. MIG─éLI.

Bichirit dex online | sinonim

Bichirit definitie

Intrare: bichiri
bichiri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bichirit
bichirit participiu
bichirire infinitiv lung