bibliofilie definitie

13 definiții pentru bibliofilie

bibliofilíe sf [At: DA ms / P: ~bli-o- / Pl: ~ii / E: fr bibliophilie] 1 Pasiune de a cunoaște, de a evalua și a colecționa cărți rare și prețioase. 2 Ramură a bibliologiei care studiază cărțile rare și valoarea lor artistică.
bibliofóbie sf [At: DEX2 / P: -bli-o- / Pl: ~ii / E: ger Bibliophobie, eg bibliophobia] Ură față de cărți.
BIBLIOFILÍE s. f. 1. Pasiunea de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophilie.
BIBLIOFILÍE s. f. 1. Pasiunea de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophilie.
BIBLIOFILÍE s. f. Interes deosebit pentru cărți rare și prețioase; pasiunea de a colecționa astfel de cărți. – Pronunțat: -bli-o-:
BIBLIOFILÍE s. f. Pasiunea de a colecționa cărți rare și prețioase. [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliophilie (<gr.).
bibliofilíe (bi-bli-o-) s. f., art. bibliofilía, g.-d. bibliofilíi, art. bibliofilíei
bibliofilíe s. f. (sil. -bli-o-), art. bibliofilía, g.-d. bibliofilíi, art. bibliofilíei
BIBLIOFILÍE s.f. 1. Interes deosebit pentru cărți prețioase, frumoase și rare. 2. Ramură a bibliologiei care studiază cărțile sub raportul rarității sau al valorii lor artistice. [Pron. -bli-o-, gen. -iei. / cf. fr. bibliophilie].
BIBLIOFILÍE s. f. 1. pasiunea bibliofilului. 2. ramură a bibliologiei care studiază cărțile sub raportul rarității, al valorii lor artistice. (< fr. bibliophilie)
BIBLIOFILÍE f. 1) Interes deosebit pentru cărți rare și prețioase. 2) Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și prețioase. [Art. bibliofilia; G.-D. bibliofiliei; Sil. -fi-li-e] /<fr. bibliophilie
*bibliofilíe f. (vgr. biblion, carte și -filie). Iubire de cărți de valoare.
BIBLIO- „carte, de cărți”. ◊ gr. biblion „carte” > fr. biblio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. biblio-. □ ~clast (v. -clast), s. m. și f., distrugător de cărți; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (insectă) care se hrănește cu celuloza din cărți; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Colecționar) de cărți rare și prețioase. 2. adj., (Despre ediții) Realizat în condiții grafice deosebite; ~filie (v. -filie1), s. f., 1. Pasiune de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice; ~fob (v. -fob), s. m., persoană care urăște cărțile; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de cărți; ~graf (v. -graf), s. m., specialist în bibliografie (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Ansamblul lucrărilor unui autor sau al scrierilor referitoare la o anumită chestiune; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bibliologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul cărților din punct de vedere al formei, al istoricului lor etc.; ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) care manifestă pasiune excesivă pentru cărți; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru cărți; ~tecă (v. -tecă), s. f., instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează cărțile și publicațiile, pentru a putea fi puse la dispoziția cititorilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor maladii nervoase prin lecturi adecvate.

bibliofilie dex

Intrare: bibliofilie
bibliofilie substantiv feminin
  • silabisire: -bli-o-