15 definiții pentru bibilică
bibilícă sf [At: MARIAN, O. III, 273 / V: pipi- / Pl: ~ici / E: ns cf bg бибa, srb biba] 1 Pasăre domestică din familia fasianidelor cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte Si: găină-de-mare, găină-cu-mărgăritare, (Trs) bibiță, câță, pichere, pichiriță, pichie, (Buc) pică, pichiură, pipică (Numida meleagris). 2 (Reg) Plantă erbacee cu flori pestrițe cu pete albe, violete sau roșii (Fritillaria meleagris). BIBILÍCĂ, bibilici,
s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris).
2. Plantă erbacee cu flori pestrițe (Fritillaria meleagris) –
Cf. bg.,
sb. biba. BIBILÍCĂ, bibilici,
s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris).
2. Plantă erbacee cu flori pestrițe (Fritillaria meleagris). –
Cf. bg.,
scr. biba. BIBILÍCĂ, bibilici,
s. f. Pasăre domestică, de mărimea unei găini, cu penele negre-cenușii împestrițate cu pete albe rotunde și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris); (regional) pichere. În grădina împresurată cu gard mărunt se plimbau...păsări carea duceau cu bibilica și curcanul. PAS, L. I87. Strînsă în fusta ei cu picățele, bibilica (picherea) aleargă dintr-un colț într-altul. GÎRLEANU, L. 10.
BIBILÍCĂ, bibilici,
s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris).
2. Mică plantă erbacee, cultivată pentru florile ei frumos împestrițate (Fritillaria meleagris). –
Comp. bg.,
sb. biba. bibilícă s. f.,
g.-d. art. bibilícii;
pl. bibilíci
bibilícă s. f., g.-d. art. bibilícii; pl. bibilíci BIBILÍCĂ s. 1. (ORNIT.; Numida meleagris) (reg.) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilv.) bibiță, (prin OIt.) câță, (prin Ban.) pică, (prin Mold. și Bucov.) pichere, pichie, pichiriță, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiță. 2. (BOT.; Fritillaria meleagris) (reg.) coroană, lalea. bibilícă (-ci), s. f. –
1. Pasăre de mărimea unei găini cu pene cenușii împestrițate cu alb. –
2. Plantă liliacee (Fritillaria meleagris).
Bg. biba „curcan”,
sb. biba, piblica „bibilică” (Cihac, II, 256), cuvinte care provin din
tc. biba „curcan”. –
Der. bibiloi,
s. m. (bărbătuș al bibilicii).
BIBILÍCĂ ~ci f. Pasăre domestică de talie medie, având penajul cenușiu, împestrițat cu alb, și o proeminență cornoasă mai sus de cioc. /cf., bulg., sb. biba bibilică (pipilică) f.
1. pasăre ceva mai mare decât găina, originară din Africa, turbulentă și gâlcevitoare; penișul ei albastru cenușiu e presărat cu pete albe (Numida meleagris);
2. nume de dragoste (cf. puică): acu aide, bibilico, să ne culcăm CAR. [Onomatopee ce reproduce țipătul ei pătrunzător]. ║ f. mică plantă ce se cultivă pentru frumoasele sale flori pestrițe (de unde numele-i) cu pătrate albe, violete sau roșii (Tritillaria meleagris).
bibilícă f., pl. ĭ (rudă cu bg. biba = púĭko, curcă). Vest. Pichire.
píchire și
píche (Mold.) și
pícură (Bucov.) f., pl. ĭ (d. pic-pic orĭ picat-picat, păcat-păcat, strigătu acesteĭ păsărĭ. Cp. cu it. picchio, cĭocănitoare; rus. pikatĭ, ceh. pikati, a piui). O pasăre galinacee domestică cu penele cenușiĭ închise pătate cu picățele albe rătunde (númida meléagris). Pichirea e mare cît găina și are o creastă foarte dură. Oŭăle eĭ îs mult maĭ dure de cît ale găiniĭ, și de aceĭa se și clocesc în maĭ mult timp (patru săptămînĭ). Ĭa e originară din Africa, dar e aclimatată peste tot pămîntu. În Munt. se numește
bibilică, în Olt.
cîță, în Bucov. și
pantarcă. Spanioliĭ o numesc
pintada, adică „pictată”, din cauza regularitățiĭ picățelelor eĭ. După mitologia grecească pichirile-s surorile erouluĭ Meleagru, pe care ele l-aŭ plîns așa de mult la moarte, în cît Diana, de milă, le-a prefăcut în pichirĭ, ĭar picățelele albe și rătunde de pe penele lor reprezentă lacrămile pe care le-aŭ vărsat ele.
BIBILICĂ s. 1. (ORNIT.; Numida meleagris) (reg.) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilv.) bibiță, (prin Olt.) cîță, (prin Ban.) pică, (prin Mold. și Bucov.) pichere, pichie, pichiriță, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiță. 2. (BOT.; Fritillaria meleagris) (reg.) coroană, lalea. bibilică, bibilici
s. f. fetiță.
Bibilică dex online | sinonim
Bibilică definitie
Intrare: bibilică
bibilică substantiv feminin