Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 565148:

bibíl n., pl. urĭ (ngr. bibila cusătură cu dințișorĭ la guler, la mînică ș.a.) A vorbi cu (saŭ în) bibiluri, a vorbi cu cuvinte alese, cu înfloriturĭ, figurat. V. altiță, dantelă, zorzon.

Bibil dex online | sinonim

Bibil definitie