bibí2 si (At: ALECSANDRI, T. 1680 / E: fr bibi] (Frm; fam) Tennen de mângâiere pentru cineva drag Si: dragă, iubit, puică, scump.

bibí1 [At: MARIAN, N A. 425 / E: nct] (Trs; înv) 1 i Cuvânt prin care cineva este oprit să atingă ceva (fierbinte, murdar, etc.) Cf hârși, băia, bâja, caca. 2 s (În limbajul copiilor) Durere.

BIBÍ s. m. (Înv.) Termen de mângâiere pentru cineva drag, iubit. – Din fr. bibi.

BIBÍ subst. invar. (Franțuzism; fam.) Termen de mângâiere pentru cineva drag, iubit. – Din fr. bibi.

bibí (termen de adresare) (înv.) s. m.

bibí (termen de mângâiere) s. m.

bibí interj. (ung. bibi și bibe, bubă, rană, bija). Trans. Bija, „nu pune mîna, c’o pățești!”.

bibi s. m. sg. 1. (în limbajul copiilor mici) bubă, rană. 2. (glum.) cap.

să moară Bibi / mama / ortu’ expr. (vulg.) folosită pentru a convinge un interlocutor de adevărul unei afirmații anterioare.