biberon definitie

15 definiții pentru biberon

biberón sn [At: DA / Pl: ~oane / E: fr biberon] 1 Sticluță cu capac de cauciuc ca un sfârc, pentru alăptarea artificială. 2 (Imp) Vârf de cauciuc ca un sfârc al biberonului.
BIBERÓN, biberoane, s. n. Sticluță prevăzută cu un vârf de cauciuc în formă de sfârc, care servește la alăptarea artificială a sugarilor. ♦ (Impr.) Vârful de cauciuc în formă de mamelon al unui biberon. – Din fr. biberon.
BIBERÓN, biberoane, s. n. Sticluță prevăzută cu un vârf de cauciuc în formă de sfârc, care servește la alăptarea artificială a sugarilor. ♦ (Impr.) Vârful de cauciuc în formă de mamelon al unui biberon. – Din fr. biberon.
BIBERÓN, biberoane, s. f. Flacon cu un sfîrc de cauciuc Ia gură, care servește la hrănirea artificială a copiilor sugaci.
BIBERÓN, biberoane, s. n. Mic obiect de cauciuc, de forma unui sfârc (1), care se atașează la gura unui flacon și servește la alăptarea artificială a sugacilor. – Fr. biberon.
biberón s. n., pl. biberoáne
biberón s. n., pl. biberoáne
BIBERÓN s. (rar) sugărice.
BIBERÓN s.n. Sticlă, vas care are la gură un sfârc de cauciuc; se folosește la hrănirea artificială a sugarilor. [< fr. biberon].
BIBERÓN s. n. flacon având la gură o tetină, pentru sugari. (< fr. biberon)
BIBERÓN ~oáne n. Sticlă mică prevăzută cu o tetină, servind la alăptarea artificială a sugacilor. /<fr. biberon
biberon n. vas mic, cu un cioc sau țeavă, spre a da de supt copiilor sau bolnavilor.
biberón n., pl. oane (fr. biberon, rudă cu lat. bibere, a bea). Șip din care prunciĭ, în lipsa mameĭ, sug lapte pin ajutoru uneĭ țevi de gumă.
BIBERON s. (rar) sugărice. (~ pentru sugari.)
biberon, biberoane s. n. (er.) penis (ca obiect al inversiunii sexuale, al felației)

biberon dex

Intrare: biberon
biberon substantiv neutru