bíber sm [At: HOGAȘ, DR. 69 / V: -bir / Pl: ~i / E: ger Biber] 1 (Zlg) Castor. 2 Blană de castor. 3 Haină confecționată din biber (2).

BÍBER, (1) biberi, s. m. 1. (Zool.) Castor. 2. Blană de castor. – Din germ. Biber.

BÍBER, (1) biberi, s. m. 1. (Zool.) Castor. 2. Blană de castor. – Din germ. Biber.

BÍBER, (1) biberi, s... m. 1. Castor. Blană de biber. 2. Blană de castor. Palton cu guler de biber.

BÍBER, (1) biberi, s. m. 1. (Zool.) Castor. 2. Blană de castor. – Germ. Biber.

bíber s. m., pl. bíberi

bíber s. m., pl. bíberi

BÍBER s. v. castor.

BÍBER s.m. Castor. // s.n. Blană de castor. [< germ. Biber].

BÍBER I. s. m. castor. II. s. n. blană de biber (1). (< germ. Biber)

bíber (bíberi), s. m. – Castor. Germ. Biber (sec. XIX). Se folosește aproape exclusiv cu sensul de „blană de castor”; cf. castor și breb.

BÍBER ~i m. 1) Mamifer rozător semiacvatic, cu blană prețioasă, care trăiește în colonii; castor. 2) Blana prelucrată a acestui animal. Guler de ~. /<germ. Biber

biber m. 1. castor, mai ales blana sa; 2. un fel de postav.

*bíber m. (germ. biber. V. breb). Breb, castor: blană de biber. S.n. Un fel de postav lucitor.

BIBER s. (ZOOL.; Castor) castor, (înv.) breb.

BIBER, glaciațiune care a avut loc la sfîrșitul Pliocenului. Numele provine de la un rîu din S Germaniei.

BIBER subst. < germ. Biber „castor”. Biberi, M. mold. (A Gen I 61 – 65). 2. Prob. Bibir/e pitar, mold. (Sur VII); -i mold. (Sd. XXI); -ică (Bîr I). 3. Asemănătoare: Bibar fam., ard., 1722 (Paș). V. și Beb 2.