bibazic definitie

13 definiții pentru bibazic

bibázic, ~ă a [At: DA / Pl: ~ici, -ice / E: fr bibasique] (Chm) Care are două funcțiuni bazice.
BIBÁZIC, -Ă, bibazici, -e, adj. (În sintagma) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid. – Din fr. bibasique.
BIBÁZIC, bibazici, adj. (În sintagma) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid. – Din fr. bibasique.
BIBÁZIC, bibazici, adj. m. (În expr.) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen putînd fi înlocuiți printr-un metal.
BIBÁZIC, bibazici, adj. m. (În expr.) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal. – Fr. [acid] bibasique.
bibázic adj. m., pl. bibázici; f. bibázică, pl. bibázice
bibázic adj. m., pl. bibázici
BIBÁZIC adj. (CHIM.) biacid. (Substanță ~; acid ~.)
BIBÁZIC adj.m. (Despre acizi) Cu doi atomi de hidrogen în moleculă, neînlocuibili printr-un metal. [Cf. fr. bibasique].
BIBÁZIC adj. dibazic. (< fr. bibasique)
BIBÁZIC ~că (~ci, ~ce): Acid ~ acid care conține în moleculă doi atomi de hidrogen, ce pot fi înlocuiți prin atomi de metal; acid biacid. /<fr. bibasique
bibázic, -ă adj. (bi- și bazic). Chim. Se zice despre o sare care conține de doŭă orĭ atîta bază cît sarea neutră corespunzătoare.
BIBAZIC adj. (CHIM.) biacid. (Substanță ~; acid ~.)

bibazic dex

Intrare: bibazic
bibazic adjectiv