BIBÁN, bibani, s. m. Pește răpitor, cu carne albă, gustoasă, care trăiește în rîuri și în bălți cu apă limpede (Perca fluviatilis ). Prinde cel mai frumos biban și i-l aduce în dar. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/5. Puzderie de alții [pești] mai mărișori evoluau cu instinctul primejdiei... fugind de umbra ghimpoasă a bibanilor sau de gura de balaur a știucii. SADOVEANU, N. F. 74.