bișnițar definitie

9 definiții pentru bișnițar

bișnițár sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: bișniță + -ar] (Fam) Persoană care face afaceri dubioase Si: (rar) gheșeftar.
BIȘNIȚÁR, bișnițari, s. m. (Fam.) Persoană care face bișniță; gheșeftar. – Bișniță + suf. -ar.
BIȘNIȚÁR, bișnițari, s. m. (Fam.) Persoană care practică afacerismul, realizând profituri personale pe căi necinstite, meschine; gheșeftar. – Bișniță + suf. -ar.
bișnițár (fam.) s. m., pl. bișnițári
bișnițár s. m., pl. bișnițári
BIȘNIȚÁR s., adj. v. afacerist, profitor, speculant.
BIȘNIȚÁR ~i m. fam. Persoană care se ocupă cu afaceri mărunte (și necinstite); găinar. /bișniță + suf. ~ar
bișnițár s. m. (colocv., peiorativ) Persoană care face afaceri necinstite ◊ „Ne-a acostat cu vorbe șoptite printre dinți: «Am un ceas, chilipir, îl vând ieftin...» «Cum vă numiți?» îl întrebăm pe bișnițar.I.B. 22 I 75 p. 6. ◊ „Îmbogățiții revoluției din decembrie pot fi împărțiți în trei categorii: bișnițarii, buticarii și noua nomenklatură.” R.lit. 18 VII 91 p. 2 (din bișniță + -ar; Graur C. 39; DN – alt sens, DEX)
bișnițar bișnițari s. m. persoană care practică bișnița

bișnițar dex

Intrare: bișnițar
bișnițar substantiv masculin