Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru bezea

bezeá sf At: DEX2 / V: biz- / Pl: ~zele / E: fr baiser] 1 (Fam) Sărutare simbolică trimisă cu vârful degetelor. 2 Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr.
BEZE├ü, bezele, s. f. 1. (Fam.) S─ârutare simbolic─â trimis─â cuiva cu v├órful degetelor. 2. Pr─âjitur─â f─âcut─â din albu╚Ö de ou b─âtut cu zah─âr. ÔÇô Din fr. baiser.
BEZE├ü, bezele, s. f. 1. (Fam.) S─ârutare simbolic─â trimis─â cuiva cu v├órful degetelor. 2. Pr─âjitur─â f─âcut─â din albu╚Ö de ou b─âtut cu zah─âr. ÔÇô Din fr. baiser.
BEZE├ü, bezele, s. f. 1. (Familiar, de obicei ├«n construc╚Ťie cu verbele ┬źa face┬╗, ┬źa trimite┬╗) S─ârutate trimis─â cuiva cu v├«rful degetelor. ├«mi f─âcea bezele ╚Öi r├«dea. VLAHU╚Ü─é, O. A. 447. 2. Un fel de pr─âjitur─â f─âcut─â din albu╚Ö de ou b─âtut cu mult zah─âr.
BEZE├ü, bezele, s. f. 1. (Fam.) S─ârutare trimis─â cuiva cu v├órful degetelor. 2. Pr─âjitur─â f─âcut─â din albu╚Ö de ou b─âtut cu zah─âr. ÔÇô Fr. baiser.
beze├í s. f., art. beze├íua, g.-d. art. bez├ęlei; pl. bez├ęle, art. bez├ęlele
beze├í s. f., art. beze├íua, g.-d. art. bez├ęlei; pl. bez├ęle
BEZEÁ s.f. 1. Sărut trimis cuiva apropiind și depărtând vârful degetelor de buze. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr. [Pl. -ele. / < fr. baiser, cf. ngr. bezes].
BEZEÁ s. f. 1. (fam.) sărut trimis cuiva apropiind și depărtând vârful degetelor de buze. 2. prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr. (< fr. baiser)
beze├í (bez├ęle), s. f. ÔÇô 1. S─ârutare trimis─â de departe, cu v├«rfurile degetelor. ÔÇô 2. Pr─âjitur─â din albu╚Ö de ou b─âtut cu zah─âr. Fr. baiser, pronun╚Ťat normal bez├ę ╚Öi asimilat la decl. f. apocopate, ca tc. perde ÔÇ║ perdea.
BEZE├ü1 ~├ęle f. fam. S─ârut trimis cuiva cu v├órful degetelor. [Art. bezeaua; G.-D. bezelei; Sil. be-zea] /<fr. baiser
BEZE├ü2 ~├ęle f. Pr─âjitur─â preparat─â din albu╚Ö de ou b─âtut cu zah─âr. [Art. bezeaua; G.-D. bezelei; Sil. be-zea] /<fr. baiser
bezea f. 1. semn de sărutare cu vârful degetelor (către o persoană depărtată): îi face bezele, versuri îi citește PANN; 2. un fel de prăjitură cu ouă și zahăr: cataifuri, bezele, baclavale. [Fr. BAISER].
*beze├í f., pl. ele (fr. baiser, s─ârutare). Un fel de pr─âjitur─â din o┼ş─â ╚Öi lapte. Vulg. A face cuiva bezele, a-─ş trimete s─ârut─âri cu m├«na.
a face bezele cuiva expr. a trimite cuiva, (de) la distan╚Ť─â, un s─ârut simbolic, cu v├órful degetelor.

Bezea dex online | sinonim

Bezea definitie

Intrare: bezea
bezea substantiv feminin