beuță definitie

8 definiții pentru beuță

beuță sf [At: LB / V: bău-, -unță, -ție / A: beuță / Pl: ~țe / E: srb bioce (bijelac)] (Min; Trs; Ban) 1 Pietricică (albă și rotundă, din râu). 2 Cremene. 3 Cuarț.
BEÚȚĂ, beuțe, s. f. (Transilv., Ban.) Pietricică albă și rotundă care se găsește în rîuri. Monedele îi păreau bucăți de tinichea, iar pietrele scumpe beuțe din albia TÎului. SLAVICI, O. I 358.
BEÚȚĂ, beuțe, s. f. (Reg.) Pietricică albă și rotundă care se găsește prin râuri. – Din sl. bioce.
béuță (beu-) s. f., g.-d. art. béuței; pl. béuțe
béuță s. f. (sil. beu-), g.-d. art. béuței; pl. béuțe
BEÚȚĂ s. v. cremene, silex.
béuță (béuțe), s. f.- Piatră, pietricică de rîu. Sb. bioce „alb, albeață” (DAR). Se folosește în Trans.
beuță s. v. CREMENE. SILEX.

beuță dex

Intrare: beuță
beuță substantiv feminin
  • silabisire: beu-