betonică sf [At: N. LEON, MED. 93 / V: ~nie / Pl: ~ice / E: lat betonica] (Bot) Vindecea (Betonica officinalis).

betónică s. f., g.-d. art. betónicii; pl. betónici

betónică s. f., g.-d. art. betónicei; pl. betónice

BETÓNICĂ, betónice s.f. (g.-d. art. sg. betónicei)

betonică f. plantă numită de popor iarba tăieturei și vindecea, din cauza proprietăților curative ale rădăcinei sale.

*betónică f., pl. ĭ șĭ e (lat. betónica). Bot. Vindecea.

BETÓNICĂ s. f. (Stachys officinalis Trevis) Plantă din familia Labiadae, cu înălțimea de aproximativ jumătate de metru, cu tulpina cu secțiunea pătrată și plină de noduri, din fiecare nod ramificându-se câte două frunze, și cu inflorescențe violacee, câteodată albe. Frunzele și rădăcinile se folosesc în medicină. (din lat. betŏnica) [Dicționarul Academiei Regale Spaniole, 2003]