betegi [At: CORESI, ap. TDRG / V: (reg) ~teji / Pzi: ~gesc / E: beteag + -i] 1 vt (Pop) A provoca cuiva o infirmitate. 2 vr A rămâne infirm. 3-4 vtr A (se) răni. 5 vr (Spc) A face hernie Si: (reg) a se surpa. 6-7 vtr A (se) îmbolnăvi.

betegíre sf [At: CANTEMIR, IST. 30 / Pl: ~ri / V: (reg) -tejire / E: betegi] (Pop) Infirmitate. 2 Rană. 3 Hernie. 4 Îmbolnăvire.

beteji vtr vz betegi

BETEGÍ, betegesc, vb. IV (Reg.) 1. Tranz. și refl. A provoca cuiva o infirmitate sau a rămâne infirm. ♦ Refl. Spec. A face o hernie. 2. Refl. A se îmbolnăvi. [Var.: betejí vb. IV] – Din beteag.

BETEJÍ vb. IV v. betegi.

BETEGÍ vb. IV v. beteji.

BETEJÍ, betejesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop.) A provoca cuiva o infirmitate sau a rămâne infirm. ♦ Refl. Spec. A face o hernie. 2. Refl. (Reg.) A se îmbolnăvi. [Var.: betegí vb. IV] – Din beteag.

BETEGÍ vb. IV v. beteji.

BETEJÍ, betejesc, vb. IV. (Și în forma betegi) 1. Tranz. A vătăma pe cineva (sau un organ al cuiva), a; face beteag; a schilodi. Ar fi în stare să-l bușească, să-l betegească și să-l arunce peste uluci. PAS, L. I 81. 2. Refl. A căpăta o infirmitate, un beteșug; a deveni infirm (Transilv., Ban.) a se îmbolnăvi, a cădea bolnav. Mîndra mea s-a betejit. HODOȘ, P. P. 97. – Variantă: betegí vb. IV.

BETEGÍ vb. IV. v. beteji.

BETEJÍ, betejesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) schilodi. 2. Refl. A se îmbolnăvi. [Var.: betegí vb. IV] – Din beteag.

betegí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betegésc, imperf. 3 sg. betegeá; conj. prez. 3 să betegeáscă

betejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. betejésc, imperf. 3 sg. betejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. betejeáscă

BETEJÍ vb. v. îmbolnăvi, mutila, schilodi.

A SE BETEJÍ mă ~ésc intranz. A deveni beteag. /Din beteag

A BETEJÍ ~ésc tranz. pop. A face să se betejească. /Din beteag

betegì v. a (se) vătăma într’o parte a corpului.

betegésc v. tr. (d. beteag). Vatăm, schilodesc.

beteji vb. v. ÎMBOLNĂVI. MUTILA. SCHILODI.

betejí, betejesc, (betejî), vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A rămâne infirm. 2. A se îmbolnăvi: „Mândra me s-o betejât / C-o spălat asară-un blid” (Memoria, 2001: 102). – Var. a lui betegi (< beteag „bolnav”).

betejí, betejesc, (betejî), vb. refl. – A se îmbolnăvi: „Mândra me s-o betejât / C-o spălat asară-un blid” (Memoria 2001: 102). – Din beteag „bolnav”.