Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru bete╚Öug

bete╚Ö├║g sn [At: CORESI, ap. GCR I, 26/7 / V: ÔÇô ╚Öig, -╚Öag, (├«rg) -teg╚Öig, -teg╚Ö├óg / Pl: ~uri / E: mg betegs├ęg] 1 (Trs; ├«nv) Boal─â. 2 (Mol; ├«nv) Boal─â epidemic─â mortal─â. 3 (Mun; ├«nv) Boal─â ce produce handicap fizic. 4 (Pop) Infirmitate. 5 (Pop; rar) Epilepsie. 6 (Fig) Defect moral Si: cusur. 1 (Fig) Defec╚Ťiune.
BETE╚ś├ÜG, bete╚Öuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ÔÖŽ Fig. Defect moral; cusur. ÔÖŽ Fig. Defec╚Ťiune. 2. (Reg.) Boal─â. ÔÇô Din magh. betegs├ęg.
BETE╚ś├ÜG, bete╚Öuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ÔÖŽ Fig. Defect moral; cusur. ÔÖŽ Fig. Defec╚Ťiune. 2. (Reg.) Boal─â. ÔÇô Din magh. betegs├ęg.
BETE╚ś├ÜG, bete╚Öuguri, s. n. 1. Defect corporal; infirmitate. Se preg─âtea s─â-╚Öi me╚Ötereasc─â bete╚Öugurile unei pleoape. GALAN, Z. R. 157. Cuno╚Öteau dup─â din╚Ťi gloaba. Ii g─âseau bete╚Öugul dintr-o ochire. PAS, L. I 58. Un om ├«n puterea v├«rstei, frumos ├«n puterea cuv├«ntului, voinic, f─âr─â nici un bete╚Öug. HOGA╚ś, DR. 239. ÔŚŐ Fig. Dac─â ├«i spune sunetul c─â s-a sl─âbit un ╚Öurub, caut─â bete╚Öugul, ├«ngenunche l├«ng─â linie, scoate cheia, str├«nge ╚Öurubul slab. STANCU, D. 274. ÔÖŽ Fig. Defect moral, cusur. R─âbdarea asta, cu anii, i-a devenit bete╚Öug. CAMILAR, TEM. 272. Sentimentalismul lui era un bete╚Öug ridicol. BART, E. 200. 2. (Mai ales ├«n Transilv.) Boal─â. Doftorul pricepe la de astea, de-ale bete╚Öugului ╚Öi de-ale mor╚Ťii. RETEGANUL, P. III 83.
BETE╚ś├ÜG, bete╚Öuguri, s. n. 1. Infirmitate. ÔÖŽ Fig. Defect moral; cusur. 2. (Reg.) Boal─â. ÔÇô Magh. betegs├ęg ÔÇ×boal─âÔÇŁ.
beteșúg (pop.) s. n., pl. beteșúguri
beteșúg s. n., pl. beteșúguri
BETE╚ś├ÜG s. v. afec╚Ťiune, boal─â, cusur, defect, deficien╚Ť─â, imperfec╚Ťiune, infirmitate, insuficien╚Ť─â, invaliditate, lacun─â, lips─â, maladie, meteahn─â, n─ârav, neajuns, p─âcat, sc─âdere, sl─âbiciune, viciu.
BETE╚ś├ÜG ~uri n. 1) Neajuns fizic; infirmitate. 2) fig. Defect care ├«mpiedic─â buna func╚Ťionare a unei ma╚Öini, a unui aparat sau a unui mecanism. 3) fig. Proces patologic care tulbur─â echilibrul normal al organismului; boal─â. /<ung. betegs├ęg
beteșug n. boală: beteșug de tuse. [Ung. BETEGSÉG].
bete╚Ö├║g n., pl. ur─ş (ung. betegs├ęg). Infirmitate.
beteșug s. v. AFECȚIUNE. BOALĂ. CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INFIRMITATE. INSUFICIENȚĂ. INVALIDITATE. LACUNĂ. LIPSĂ. MALADIE. METEAHNĂ. NĂRAV. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU.

Beteșug dex online | sinonim

Beteșug definitie

Intrare: beteșug
beteșug substantiv neutru