Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru betatron

betatrón sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: fr bêtatron] (Fiz) Accelerator de particule ce produce electroni de energii înalte.
BETATR├ôN, betatroane, s. n. (Fiz.) Aparat de accelerare a electronilor. ÔÇô Din fr. b├¬tatron.
BETATR├ôN, betatroane, s. n. (Fiz.) Aparat de accelerare a electronilor. ÔÇô Din fr. b├¬tatron.
BETATR├ôN, betatroane, s. n. Aparat folosit ├«n tehnica nuclear─â pentru accelerarea electronilor. ÔÇô Fr. b├ętatron.
betatrón (-ta-tron) s. n., pl. betatroáne
betatrón s. n. (sil. -tron), pl. betatroáne
BETATR├ôN s.n. Accelerator de particule, folosit pentru producerea de electroni cu o mare energie cinetic─â. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. b├ętatron].
BETATR├ôN s. n. accelerator ciclic de particule pentru accelerarea electronilor care imprim─â energii foarte mari. (< fr. b├ętatron)
BETATR├ôN ~o├íne n. fiz. Accelerator de particule, folosit pentru producerea unor electroni cu o mare energie cinetic─â. /<fr. b├ętatron
BETATRÓN (< fr. {i}; beta + [elec]tron) s. n. Accelerator ciclic, utilizat în fizica nucleară pentru a imprima energii foarte mari electronilor. Primul b. a fost construit în 1941, de fizicianul amaerican D.W. Kerst.

Betatron dex online | sinonim

Betatron definitie

Intrare: betatron (pl. betatroane)
betatron pl. betatroane substantiv neutru
  • silabisire: -tron
Intrare: betatron (pl. betatroni)
betatron pl. betatroni