betatrón sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: fr bêtatron] (Fiz) Accelerator de particule ce produce electroni de energii înalte.

BETATRÓN, betatroane, s. n. (Fiz.) Aparat de accelerare a electronilor. – Din fr. bêtatron.

BETATRÓN, betatroane, s. n. (Fiz.) Aparat de accelerare a electronilor. – Din fr. bêtatron.

BETATRÓN, betatroane, s. n. Aparat folosit în tehnica nucleară pentru accelerarea electronilor. – Fr. bétatron.

betatrón (-ta-tron) s. n., pl. betatroáne

betatrón s. n. (sil. -tron), pl. betatroáne

BETATRÓN s.n. Accelerator de particule, folosit pentru producerea de electroni cu o mare energie cinetică. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. bétatron].

BETATRÓN s. n. accelerator ciclic de particule pentru accelerarea electronilor care imprimă energii foarte mari. (< fr. bétatron)

BETATRÓN ~oáne n. fiz. Accelerator de particule, folosit pentru producerea unor electroni cu o mare energie cinetică. /<fr. bétatron

BETATRÓN (< fr. {i}; beta + [elec]tron) s. n. Accelerator ciclic, utilizat în fizica nucleară pentru a imprima energii foarte mari electronilor. Primul b. a fost construit în 1941, de fizicianul amaerican D.W. Kerst.