beschie definitie

2 intrări

17 definiții pentru beschie

béschie sf [At: DAME, T. 112 / V: (reg) -stie, beșchiă, bis-, bișchie, bișcire / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1 Ferăstrău mare pentru bușteni, cu pânza cu dinți mari, mai lată la mijloc decât la capete, acționat de doi oameni. 2 (Îf bișchie) Cuțit cizmăresc. 3 (Îf bișche) Instrument tăios pentru făcut jgheabul șindrilelor.
BÉSCHIE, beschii, s. f. Fierăstrău format dintr-o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acționat de două persoane. [Var.: beșchie s. f.] – Cf. bg. bičkija.
BÉȘCHIE s. f. v. beschie.
BÉSCHIE, beschii, s. f. Ferăstrău format dintr-o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acționat de două persoane. [Var.: béșchie s. f.] – Cf. bg. bičkija.
BÉȘCHIE s. f. v. beschie.
BÉSCHIE, beschii, s. f. (Mold.) Ferăstrău format dintr-o lamă lată, cu două minere de lemn la capete, de care țin tăietorii. – Pronunțat: -chi-e.
BÉSCHIE, beschii, s. f. (Reg.) Ferăstrău cu lamă lată, cu câte un mâner de lemn la fiecare capăt. – Comp. bg. bičkija.
béschie (fierăstrău) (-chi-e) s. f., art. béschia (-chi-a), g.-d. art. béschiei; pl. béschii, art. béschiile (-chi-i-)
béschie (ferăstrău) s. f. (sil.-chi-e), art. béschia (sil. -chi-a), g.-d. art. béschiei; pl. béschii, art. béschiile (sil. -chi-i-)
BÉSCHIE s. (TEHN.) ciochie, joagăr.
béschie (béschii), s. f. – Ferăstrău de mînă. Var. bestie, bișchie; bașchie, s. f. (instrument cu care dulgherii strîng cercurile la butoaie). Tc. biçki „cuțit, ferăstrău de mînă” (DAR, Scriban), de unde bg., sb. bičkiia, mag. bicska; cf. briceag.
BÉSCHIE ~i f. 1) Ferăstrău alcătuit dintr-o pânză lată cu muchia tăietoare curbată, prevăzut cu mânere la ambele capete și folosit, în special, la tăiatul buștenilor. [Art. beschia; G.-D. beschiei; Sil. -chi-e] /<bulg. bițkija
beșchie f. Mold. ferestrău mare de dulgher. [Ung. BICSKI].
beschíe V. beșchie.
bișchíe, bischíe și bes- f. (turc. bičku, feresteŭ, cosor, rudă cu bνčak, rom. briceag. D. byčky vine sîrb. bičkija, și bg. -iĭa, feresteŭ). Sud. Feresteŭ mare de tăĭt grinzĭ în lat (de curmat), numit și caras și joagăr (Cel care se mișcă vertical se numește trișcă). – În nord béschie și béstie. În Rn. și bréschie.
BEȘCHIE s. ciochie, joagăr.
BESCHIE subst. (joagăr). 1. – D. (Șchei. 2. Beșchea, fam. (Bz). 3. Bischiul, olt. (17 B IV 118).

beschie dex

Intrare: beschie
beșchie substantiv feminin
beschie substantiv feminin
  • silabisire: bes-chi-e
Intrare: Beschie
Beschie