Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 324994:
BESACTEÁ ~éle f. înv. Cutie mică (din lemn sau din alt material) frumos ornamentată, care servea pentru a păstra bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Art. besacteaua; G.-D. besactelei] /<ngr. bestahtas
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Besacte dex online | sinonim
Besacte definitie
