besacte definitie

8 definiții pentru besacte

besacteá sf [At: ALECSANDRI, T. 1394 / V: -eștea, -sec-, -staht-, bis-, bișa- / Pl: ~ele / E: tc beștahta] (Înv) Cutioară (de lemn) ornamentată, pentru păstrat bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc.
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besacté, besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.
BESACTÉ s. f. v. besactea.
BESACTÉ s. f. v. besactea.
besacteá s. f., art. besacteáua, g.-d. art. besactélei; pl. besactéle
BESACTEÁ s. v. casetă, cutioară, cutiuță.
besacteá (-éle), s. f.- Cutie, sipet. – Var. besacté, bișacte(a), bisacte(a). Tc. beștahta (Roesler 589; Șeineanu, II, 47), cf. ngr. μπεζαϰτᾶς.
BESACTEÁ ~éle f. înv. Cutie mică (din lemn sau din alt material) frumos ornamentată, care servea pentru a păstra bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Art. besacteaua; G.-D. besactelei] /<ngr. bestahtas

besacte dex

Intrare: besacte
besacte