berlină definitie

12 definiții pentru berlină

berlínă sf [At: DA / Pl: ~ne / E: fr berline] 1 (Înv) Trăsură mare, închisă, asemănătoare cupeului, cu două banchete față în față. 2 Autoturism cu două sau patru portiere și patru geamuri laterale.
BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) 1. Trăsură mare, închisă, asemănătoare cupeului, cu două banchete așezate față în față. 2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. – Din fr. berline, it. berlina.
BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) 1. Trăsură mare închisă, asemănătoare cu cupeul, cu două banchete așezate față în față. 2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. – Din fr. berline, it. berlina.
BERLÍNĂ, berline, s. f. (Învechit, rar) Tip de trăsură, în formă de cupeu, cu patru locuri. La noapte luați o berlină și plecați. CAMIL PETRESCU, T. II 476.
BERLÍNĂ, berline, s. f. (Înv.) Tip de trăsură în formă de cupeu, cu patru locuri. – Fr. berline (it. berlina).
berlínă s. f., g.-d. art. berlínei; pl. berlíne
berlínă s. f., g.-d. art. berlínei; pl. berlíne
BERLÍNĂ s. (înv.) leagăn. (~ semăna cu un cupeu.)
BERLÍNĂ s.f. 1. Trăsură în formă de cupeu cu patru locuri (fabricată pentru prima oară la Berlin). 2. Caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri mobile laterale; sedan. [< fr. bérline, cf. it. berlina].
BERLÍNĂ s. f. 1. trăsură; cupeu cu patru locuri. 2. caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri laterale. (< fr. bérline)
*berlínă f., pl. e (fr. berline, d. orașu Berlin, de unde a venit moda unor asemenea trăsuri). Un fel de cupeŭ maĭ mare, cu doŭă canapele, ca și landou. V. butcă, rădvan.
BERLI s. (înv.) leagăn. (~ semăna cu un cupeu.)

berlină dex

Intrare: berlină
berlină substantiv feminin