beril definitie

12 definiții pentru beril

beríl sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: fr béryl] Silicat natural de beriliu și aluminiu, având ca varietăți pietre prețioase de diferite culori.
BERÍL, (2) beriluri, s. n. 1. Piatră prețioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu. 2. Varietate de beril (1). – Din fr. béryl, lat. beryllus.
BERÍL, beriluri, s. n. Piatră prețioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu. – Din fr. béryl, lat. beryllus.
BERÍL, beriluri, s. n. Mineral (silicat de aluminiu și beriliu) ale cărui varietăți nobile sînt întrebuințate ca pietre prețioase. V. smaragd, acvamarin.
BERÍL, beriluri, s. n. Mineral ale cărui varietăți nobile sunt întrebuințate ca pietre prețioase. – Fr. béryl (lat. lit. beryllus).
beríl (piatră prețioasă) s. n., (sorturi) pl. beríluri
beríl (piatră prețioasă) s. n., pl. beríluri
BERÍL s.n. Silicat natural de beriliu și aluminiu folosit ca piatră prețioasă, care în funcție de culoare dă smaraldul, acvamarinul etc. [Pl. -luri. / < fr. béryl, lat. beryllus, gr. beryllos].
BERÍL s. n. silicat natural de beriliu și aluminiu, mineral sticlos, incolor sau divers colorat, piatră prețioasă. (< fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos)
BERÍL ~uri n. Mineral reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu, divers colorat, folosit, în funcție de culoare, ca piatră scumpă (smarald, acvamarin, heliodor etc.). /<fr. béryl, lat. beryllus
beril n. varietate de smaragd.
*beríl n., pl. urĭ (vgr. béryllos). Min. Un fel de smaragd incolor, roșiatic, galben orĭ albăstriŭ. Cînd e verde albăstriŭ, se numește apă marină.

beril dex

Intrare: beril
beril substantiv neutru