berét sn vz beretă

berétă sf [At: CARAGIALE, M. 124 / V: -ret sn / Pl: ~te / E: fr béret] 1 Șapcă marinărească fără cozoroc. 2 (Pex) Bască.

BERÉT s. n. v. beretă.

BERÉTĂ, berete, s. f. Șapcă marinărească fără cozoroc; p. ext. bască. [Var.: (rar) berét s. n.] – Din fr. béret.

BERÉT s. n. v. beretă.

BERÉTĂ, berete, s. f. Șapcă marinărească fără cozoroc; p. ext. bască. [Var.: (rar) berét s. m.] – Din fr. béret.

BERÉT s. n. v. beretă.

BERÉTĂ, berete, s. f. Un fel de șapcă moale, fără cozoroc, pe care o poartă mai ales marinarii. E o femeie... își spuse Măgură, abia zârindu-i părul lung revărsat deodată de sub bereta căzută. CAMILAR, N. I 74. – Variantă: (învechit) berét (CARAGIALE, M. 124) s. n.

BERÉT s. n. v. beretă.

BERÉTĂ, berete, s. f. 1. Șapcă moale, fără cozoroc (purtată de marinari). 2. Bască. [Var.: (înv.) berét s. n.] – Fr. béret.

berétă s. f., g.-d. art. berétei; pl. beréte

berétă s. f., pl. beréte

BERÉTĂ s. v. bască.

BERÉT s.n. v. beretă.

BERÉTĂ s.f. 1. Acoperământ de cap, moale, rotund și plat, fără cozoroc, pe care îl poartă mai ales marinarii. 2. Bască. [Var. beret s.n. / < fr. béret, it. berretta].

BERÉTĂ s. f. șapcă moale, fără cozoroc; bască. (< fr. béret, it. berretta)

berétă (beréte), s. f. – Bască. Fr. béret.

BERÉTĂ ~e f. Acoperământ pentru cap, confecționat dintr-un material moale, de obicei din lână, având formă rotundă și plată, cu marginile îndoite înăuntru; bască. /<fr. béret

beretă f. șapcă studențească rotundă și lată (= fr. béret).

*berétă f. pl. e (fr. berét și berret, pv. berret, it. berretta, care vine d. lat. bĭrus, roș. V. baretă 1). Șapcă moale fără cozoroc, cum poartă corăbieriĭ din Mediterana și marea Neagră pînă la Dunăre, soldațiĭ din marina militară, țăraniĭ din Pirineĭ ș.a. După războĭu mondial, o poartă tinerimea și e redusă uneori la o simplă tichie. De la 1932 o poartă și soldații de uscat. V. bască 2.

BERETĂ s. bască.