Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru berechet

berech├ęt [At: DIONISIE, ap ╚śIO / Pl: ~uri sn, -e╚Ťi sm / E: tc bereket] 1 sn (Adesea ├«n leg. cu ÔÇ×sporÔÇŁ, mai ales ├«n ur─âri) Bel╚Öug. 2 av Din bel╚Öug Si: din abunden╚Ť─â. 3 sn Prosperitate (nea╚Öteptat─â). 4 sm (Ir) Om care aduce noroc. 5 sm (├Ävp) Om ╚Öiret ╚Öi mincinos. Si: ple╚Öcar, haimana.
BERECH├ëT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) bereche╚Ťi, s. m. (Reg.) 1. S. n. Bel╚Öug, abunden╚Ť─â. ÔÖŽ (Adverbial; sens curent) Din bel╚Öug, din abunden╚Ť─â. 2. S. n. Noroc, prosperitate (nea╚Öteptat─â). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce bel╚Öug, noroc. 4. S. m. Om ╚Öiret, mincinos, ╚Ömecher, care ├«n╚Öal─â pe al╚Ťii, haimana. ÔÇô Din tc. bereket.
BERECH├ëT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) bereche╚Ťi, s. m. (Reg.) 1. S. n. Bel╚Öug, abunden╚Ť─â. ÔÖŽ (Adverbial; sens curent) Din bel╚Öug, din abunden╚Ť─â. 2. S. n. Noroc, prosperitate (nea╚Öteptat─â). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce bel╚Öug, noroc. 4. S. m. Om ╚Öiret, mincinos, ╚Ömecher, care ├«n╚Öal─â pe al╚Ťii, haimana. ÔÇô Din tc. bereket.
BERECH├ëT2, bereche╚Ťi, s. m. 1. (Adesea ironic) Om care aduce bel╚Öug; noroc. Bun staroste mi-am g─âsit. Nu ╚Ötiu cine te-a ├«ndreptat la casa mea, c─â ╚Ötiu c─â e╚Öti berechet bun! CREANG─é, P. 162. 2. (Familiar) Om ├«ndr─âzne╚Ť ╚Öi u╚Öuratic, care nu-╚Öi alege mijloacele, nu se d─â ├«n l─âturi de la nimic; punga╚Ö, co╚Ťcar, potlogar. Neculai, nu te pune ├«n poar─â cu to╚Ťi bereche╚Ťii! CONTEMPORANUL, VII 490. Ai v─âzut bereche╚Ťi? ╚Üin c├«ini ╚Öi-i m├«n─â pe la case de m─ân├«nc─â g─âinile vecinilor. La TDRG.
BERECH├ëT1 s. n. (Mai ales ├«n ur─âri, adesea ├«n leg─âtur─â cu ┬źspor┬╗) 1. Bel╚Öug, abunden╚Ť─â. Spor ╚Öi berechet! ÔŚŐ (Adverbial) Din abunden╚Ť─â, din bel╚Öug, cu ├«mbel╚Öugare. Vara-nclin─â Spre toamn─â cump─âna ├«ncet. Va fi o toamn─â grea de road─â, Va curge mustul berechet. BENIUC, C. 53. 2. Noroc,, fericire, prosperitate (nea╚Öteptat─â). I-au ferchezuit frumos ╚Öi i-au ├«mbr─âcat... de se mirau ╚Ť─âranii ce berechet i-a g─âsit. CREANG─é, A. 161.
BERECH├ëT, (1, 2) s. n., (3, 4) bereche╚Ťi, s. m. 1. Bel╚Öug, abunden╚Ť─â. ÔÖŽ (Adverbial) Din bel╚Öug, din abunden╚Ť─â. 2. Noroc, fericire, prosperitate (nea╚Öteptat─â). Se mirau ╚Ť─âranii ce berechet i-a g─âsit (CREANG─é). 3. Om care aduce bel╚Öug, noroc. 4. (Fam.) Punga╚Ö, co╚Ťcar, potlogar. ÔÇô Tc. bereket.
berech├ęt1 (fam.) adv.
berech├ęt2 (haimana) (reg.) s. m., pl. berech├ę╚Ťi
berech├ęt3 (bel╚Öug, noroc) (reg.) s. n., pl. berech├ęturi
berech├ęt (persoan─â) s. m., pl. berech├ę╚Ťi
berech├ęt (bel╚Öug) s. n., pl. berech├ęturi
berech├ęt s. m. ÔÇô Abunden╚Ť─â, bel╚Öug. ÔÇô Mr. birichete, megl. birichet. Tc. bereket (Roesler 589; ╚śeineanu, II, 47; Lokotsch 222; Ronzevalle 48); cf. ngr. ╬╝¤Ç╬Á¤ü╬Á¤░╬ş¤ä╬╣, alb. bereket ÔÇ×recolt─âÔÇŁ, bg. bereket ÔÇ×abunden╚Ť─âÔÇŁ. Uzul adv. este cel mai obi╚Önuit.
BERECH├ëT2 ~╚Ťi m. pop. Persoan─â care umbl─â cu ╚Öiretlicuri ╚Öi ├«n╚Öel─âciuni; om ╚Öiret ╚Öi viclean. /<turc. bereket
BERECH├ëT1 n. pop. 1) ╚Öi adverbial Cantitate de bunuri care ├«ntrece cu mult necesit─â╚Ťile obi╚Önuite; bel╚Öug; bog─â╚Ťie; abunden╚Ť─â; ├«ndestulare. A avea timp ~. 2) Situa╚Ťie ├«nfloritoare (provenit─â pe nea╚Öteptate); prosperitate. /<turc. bereket
berechet n. 1. noroc: se mirau ╚Ť─âranii ce berechet i-au g─âsit CR.; 2. bel╚Öug: are bani berechet; 3. fig. (╚Öi ironic), ╚Öiret, om nu glum─â: ╚Ötiu c─â e╚Öti berechet bun CR. [Turc. BEREKET].
berech├ęt n., pl. ar fi ur─ş (turc. [d. ar.] bereket, binecuv├«ntarea lu─ş Dumneze┼ş, abundan╚Ť─â). Fam. Abundan╚Ť─â, bel╚Öug: acest an e berechet de poame. Fig. Iron. Om u╚Öor de ├«nt├«lnit, potlogoar, punga╚Ö: ce ma─ş berechet de om! Adv. ├Än abundan╚Ť─â, din bel╚Öug: era m├óncare berechet.

Berechet dex online | sinonim

Berechet definitie

Intrare: berechet (persoan─â; -╚Ťi)
berechet persoan─â; -╚Ťi substantiv masculin
Intrare: berechet (belșug; -uri)
berechet belșug; -uri substantiv neutru