berc definitie

26 definiții pentru berc

berc1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: mg berek] (Reg) 1 Dumbravă. 2 Pădurice.
berc4 sm [At: MARIAN, D. 216 / Pl: ~rci / E: nct] (Atm; Trs; Buc; sîs bercii nasului) Parte cărnoasă dintre nări Si: (pop) punticica nasului.
berc3, beárcă [At: DAME, T. 29 / V: berg / Pl: ~rci, berce / E: nct] 1 a (D. animale) Cu coada scurtă. 2 a ( Spc; d. bou și vacă) Cu coada fără șfichi. 3 a (D. animale) Fără coadă Cf ciumpav, ciopârtac, retezat. 4 af (D. căciuli) Fără vârf. 5 af (D. căciuli) Teșit. 6 af (D. cămăși) Scurt.
berc2 sn vz bărc
bércuri snp [At: DA / E: nct] (Reg; îe) A umbla pe ~ A umbla hai-hui.
BERC2, BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.
BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.
BERC2, BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec.
BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.
BERC2, BEÁRCĂ, berci, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă; (despre boi și vaci) cu coada fără șfichi sau fără canaf. Ce! Vrei să las vulpea bearcă? Dar mai bine să te ia pe tine dracul de o mie de ori decît să rămîie vulpea mea fără coadă! ODOBESCU, S. III 47. Vro cinci sute de berberi... Tot berberi de coade berci. TEODORESCU, P, P. 474. 2. (Numai f., despre căciulă) Teșită, fără vîrf, fără țugui. Purta pe cap o căciulă bearcă, roșcată. PAS, L. I 20. ♦ (Substantivat) Sub bearca de căciulă îmi stă capul, iar sub haine... eu. VISSARION, B. 32.
BERC1, bercuri, s. n. (Transilv.) Dumbravă, pădurice, huceag. Du-te, cucuie, în berc Și mă lasă să-mi petrec. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 13.
BERC2, BEÁRCĂ, berci, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli, la f.) Fără vârf; teșită.
BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Magh. berek.
berc1 adj. m., pl. berci; f. beárcă, pl. bérce
berc2 (reg.) s. n., pl. bércuri
berc adj. m., pl. berci; f. sg. beárcă, pl. bérce
berc s. n., pl. bércuri
BERC s. v. dumbravă.
berc (beárcă), adj. – Cu coada scurtă sau fără coadă. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. brèche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvînt sl. pe care nu îl cunoaștem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lînă creață”, ceh. birka „oaie obișnuită”, pol. bierka „oaie fără coadă” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (< brevis). – Der. bercă, s. f. (oaie cu lînă creață și scurtă); bîrcă, s. f. (oaie cu lînă creață); bîrcaci, s. m. (cioban).
berc (bercuri), s. n. – Hățis, desiș, pădurice. Var. bărc. Mag. bérek (Cihac, II, 481; Treml, BL, II, 41; Gáldi, Dict., 106), de unde și sb., cr. berak.
BERC beárcă (berci, bérce) 1) (despre animale) Care are coadă scurtă sau tăiată; cu coada scurtă sau fără coadă. 2) (despre căciuli) Care nu are vârf; fără țugui; turtit; teșit. /Orig. nec.
berc a. cu coada mai scurtă sau fără sfichiu (vorbind de vite și de păsări): găină bearcă. [Origină necunoscută].
1) berc și bărc n., pl. urĭ (ung. berek). Trans. Vc. Zăvoi.
2) berc și bearcă adj., pl. ercĭ, erce (d. vgerm. brecha, ngerm. bruch, frîntură, sfărămătură, de unde vine și pv. brec și berc, știrb, berco, oaie știrbă, berca, crestătură, cat. bercar, a micșora, it. breccia, fr. bréche, sp. pg. brecha, spărtură, frîntură. Evoluțiunea înțelesuluĭ e: „micșorat, scurtat, berc”.). Fără coadă: vulpe, găină bearcă. C. cĭumpav și cĭubelc.
berc s. v. DUMBRAVĂ.
BERC, temă a multor nume ce pot proveni din adj. berc (scurt de coadă) sau din subst. ard. berc – bărc – bîrc (pădurice), folosit de Ioan Barac în „Arghir și Elena”, sau din subst. ard. bercă – bărcă – bîrcă (oaie creață); v. mai sus; Bărc; cf. și srb -cr. Berko < Berislav. 1. Bercŭ, călăraș 1655 (Sd IV 42); Bercu, T. (Ac Bz 43); – ard., 1726 (Paș); – V., mold. „mazil lepădat” din Vaslui (RI I 116). 2. Berc/uș C., act.; -uța, -uță (Cat.). 3. Berc/a Ion, act., și s.; -ă N. (Î Div). 4. Bercan ard. (Paș). 5. Bercar „pădurar” (Lex); -u (Arh; Sc); -iu, Radu (P Bor 30). 6. Bărcaru pronunțat și Barcaru mold. < subst. bărcor „păstor de oi crețe”, (DLR), omofon cu bercar (pădurar); Bărcare b. (Vr). 7. Birca b (17 B III 231) < ung. birka „oaie creață”. 8. + -oc: Bircoc b. (16 A III 24).

berc dex

Intrare: berc (adj.)
berc adj. adjectiv
Intrare: berc (dumbravă; -uri)
berc dumbravă; -uri substantiv neutru
Intrare: Berc
Berc
Intrare: berc
berc