berbecel definitie

14 definiții pentru berbecel

berbecél sm [At: GCR II, 329/6 / Pl: ~cei / E: berbec + -el] 1-2 (Zlg; șhp) Berbecuț (1-2). 3 (Orn) Pasăre, cenușie sau roșiatică pe spate, cu aripile și coada negre Si: sfrâncioc mare. 4 (Pop; îs) ~ -mare Lupul-vrăbiilor Si: șoimuț. 5 (Pop; îs) -mic Lupul-vrăbiilor mic. 6 (Bot; îs; pop) -roșietic Șofran. 7 (Pop) Strugure cu boabe mici, dese, ruginii și dulci.
BERBECÉL, berbecei, s. m. 1. (Zool.) Berbecuț. 2. (Ornit.) Sfrâncioc mare. – Berbec + suf. -el.
BERBECÉL, berbecei, s. m. 1.(Zool.) Berbecuț. 2. (Ornit.) Sfrâncioc mare. – Berbec + suf. -el.
BERBECÉL, berbecei, s. m. Berbecuț. Tu-mi aduci berbecelul cel med drag din turma noastră! GALACTION, O. 158. Și-și avea Tudor ș-avea Tot cinzăci de mielușei, Mielușei cam berbecei. ȘEZ. III 212.
BERBECÉL, berbecei, s. m. Berbecuț. (1). – Din berbec + suf. -el.
berbecél s. m., pl. berbecéi, art. berbecéii
berbecél s. m., pl. berbecéi, art. berbecéii
BERBECÉI s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariță.
BERBECÉL s. f. v. sfrâncioc.
berbecel m. 1. berbece mic; 2. varietate de struguri; 3. Tr. și Buc. pasăre numită și capra dracului (Lanius).
berbecél m., pl. eĭ. Dim. d. berbec.
berbecei s. pl. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIȚĂ.
BERBECEL s. (ORNIT.; Lanius excubitor) sfrîncioc, lupul-vrăbiilor, (reg.) berbecuț, șoimuț, țăcăitoare, capra-dracului.
berbecel s. f. SFRÎNCIOC.

berbecel dex

Intrare: berbecel
berbecel substantiv masculin