Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru berbecel

berbec├ęl sm [At: GCR II, 329/6 / Pl: ~cei / E: berbec + -el] 1-2 (Zlg; ╚Öhp) Berbecu╚Ť (1-2). 3 (Orn) Pas─âre, cenu╚Öie sau ro╚Öiatic─â pe spate, cu aripile ╚Öi coada negre Si: sfr├óncioc mare. 4 (Pop; ├«s) ~ -mare Lupul-vr─âbiilor Si: ╚Öoimu╚Ť. 5 (Pop; ├«s) -mic Lupul-vr─âbiilor mic. 6 (Bot; ├«s; pop) -ro╚Öietic ╚śofran. 7 (Pop) Strugure cu boabe mici, dese, ruginii ╚Öi dulci.
BERBEC├ëL, berbecei, s. m. 1. (Zool.) Berbecu╚Ť. 2. (Ornit.) Sfr├óncioc mare. ÔÇô Berbec + suf. -el.
BERBEC├ëL, berbecei, s. m. 1.(Zool.) Berbecu╚Ť. 2. (Ornit.) Sfr├óncioc mare. ÔÇô Berbec + suf. -el.
BERBEC├ëL, berbecei, s. m. Berbecu╚Ť. Tu-mi aduci berbecelul cel med drag din turma noastr─â! GALACTION, O. 158. ╚śi-╚Öi avea Tudor ╚Ö-avea Tot cinz─âci de mielu╚Öei, Mielu╚Öei cam berbecei. ╚śEZ. III 212.
BERBEC├ëL, berbecei, s. m. Berbecu╚Ť. (1). ÔÇô Din berbec + suf. -el.
berbec├ęl s. m., pl. berbec├ęi, art. berbec├ęii
berbec├ęl s. m., pl. berbec├ęi, art. berbec├ęii
BERBEC├ëI s. pl. v. ciuin, odagaci, s─âpunari╚Ť─â.
BERBECÉL s. f. v. sfrâncioc.
berbecel m. 1. berbece mic; 2. varietate de struguri; 3. Tr. și Buc. pasăre numită și capra dracului (Lanius).
berbec├ęl m., pl. e─ş. Dim. d. berbec.
berbecei s. pl. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIȚĂ.
BERBECEL s. (ORNIT.; Lanius excubitor) sfr├«ncioc, lupul-vr─âbiilor, (reg.) berbecu╚Ť, ╚Öoimu╚Ť, ╚Ť─âc─âitoare, capra-dracului.
berbecel s. f. SFRÎNCIOC.

Berbecel dex online | sinonim

Berbecel definitie

Intrare: berbecel
berbecel substantiv masculin