berbantlâc definitie

11 definiții pentru berbantlâc

berbantlấc sn [At: ALECSANDRI, T. 1278 / V: -lic / Pl: ~uri / E: berbant + -lâc] (Îfm) Fapte de berbant Si: berbantărie, berbănție, crailâc.
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant. – Berbant + suf. -lâc.
BERBANTLÎ́C, berbantlîcuri, s. n. (Familiar, depreciativ) Purtare, faptă, apucături de berbant; crailîc, ștrehgărie. Ca să afle și mai multe, [cucoana] da bacșișuri la slugi să-l iscodească; ba a pus chiar pe un frățior al ei să nu-l mai slăbească de pe urme, să-i descopere toate «berbantlîcurile dumnealui». CARAGIALE, O. II 225. Gîndeam că, te-i fi dus prin lume, după berbantlîcuri de-a tale. CREANGĂ, P. 314. Breee!... ce berbantlic!... îmi ia fata, îi mănîncă zestrea și sare garduri! ALECSANDRI, T. 1278.
BERBANTLẤC, berbantlâcuri, s. n. (Înv. și fam.) Purtare, faptă de berbant; crailâc. – Din berbant + suf. -lâc.
berbantlấc (înv., fam.) (-ban-tlâc / -bant-lâc) s. n., pl. berbantlấcuri
berbantlâc s. n. (sil. mf. -bant-), pl. berbantlâcuri
BERBANTLÂC s. v. crailâc.
berbantlâc n. ștrengărie: te-i fi dus prin lume după berbantlâcuri CR.
berbantlî́c n., pl. urĭ (d. berbant; turc. berbadlyk, dezordine). Fam. Faptă de berbant.
berbantlîc s. v. CRAILÎC.

berbantlâc dex

Intrare: berbantlâc
berbantlâc substantiv neutru
  • silabisire: -bant-