benzoát sm [At: LTR / Pl: ~ați / E: fr benzoate] (Chm) 1 Sare sau ester al acidului benzoic. 2 (Îs) ~ de sodiu Substanță cristalizată, solubilă în apă, cu acțiune antifermentativă, întrebuințată ca dezinfectant intestinal și la prepararea conservelor. 3 (Îs) – de benzii Lichid uleios, incolor, cu miros plăcut, solubil în alcool, întrebuințat în terapeutica medicală și în industria parfumurilor.

BENZOÁT, benzoați, s. m. Sare sau ester al acidului benzoic. [Pr.: -zo-at] – Din fr. benzoate.

BENZOÁT, benzoați, s. m. Sare sau ester al acidului benzoic. [Pr.: -zo-at] – Din fr. benzoate.

BENZOÁT s. n. Sare sau eter al acidului benzoic. ◊ Benzoat de sodiu = substanță solubilă în apă, cu întrebuințări în medicină și în industria conservelor. – Pronunțat: -zo-at.

BENZOÁT s. m. Sare sau ester al acidului benzoic. [Pr.: -zo-at] – Fr. benzoate.

benzoát (-zo-at) s. m., pl. benzoáți

benzoát s. m. (sil. -zo-at), pl. benzoáți

BENZOÁT s.m. Sare sau ester al acidului benzoic. [Pron. -zo-at. / < fr. benzoate].

BENZOÁT s. m. sare sau ester al acidului benzoic. (< fr. benzoate)

benzoát m. și n. pl. e (d. benzóe). Chim. Sare formată de acidu azotic c’o bază.

BENZOÁȚI (< fr. {i}) s. m. pl. Săruri sau esteri ai acidului benzoic (ex. bezoatul de benzil, întrebuințat în parfumerie; benzoatul de litiu, de calciu, de mercur, dezinfectanți interni; benzoatul de sodiu, de amoniu, conservanți).