benzină definitie

13 definiții pentru benzină

benzínă sf [At: BOGZA, C. O. 308 / Pl: ~ne / E: fr benzine] (Chm) Lichid incolor, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combustibil la motoarele cu explozie.
BENZÍNĂ, benzine, s. f. Lichid incolor, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combustibil pentru motoarele de automobil, sau ca solvent etc. – Din fr. benzine.
BENZÍNĂ, benzine, s. f. Lichid incolor, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, produs petrolier sau de sinteză, folosit mai ales drept combustibil la motoarele cu explozie. – Din fr. benzine.
BENZÍNĂ s. f. Produs petrolier sau de sinteză, sub forma unui lichid incolor și ușor inflamabil, folosit în special ca combustibil la motoarele cu explozie. ◊ Benzină grea = benzină obținută printr-o distilare obișnuită și folosită ca combustibil la automobile și la alte motoare. Benzină ușoară = benzină obținută printr-o distilare specială și folosită ca combustibil la avioane.
BENZÍNĂ s. f. Produs petrolier sau de sinteză sub forma unui lichid incolor și ușor inflamabil, folosit mai ales drept combustibil la motoarele cu explozie. – Fr. benzine.
benzínă s. f., g.-d. art. benzínei; pl. benzíne
benzínă s. f., g.-d. art. benzínei; pl. benzíne
BENZÍNĂ s.f. Amestec lichid de hidrocarburi, obținut prin distilarea fracționată a țițeiului și folosit mai ales drept combustibil în motoarele cu explozie. [< fr. benzine].
BENZÍNĂ s. f. amestec lichid de hidrocarburi obținut prin distilarea primară a țițeiului, prin cracare sau sinteză. (< fr. benzine)
BENZÍNĂ f. Amestec lichid de hidrocarburi, ușor inflamabil, cu miros caracteristic, obținut prin distilarea petrolului sau produs prin sinteză și folosit, mai ales, drept combustibil pentru motoarele cu explozie. /<fr. benzine
benzină f. uleiu volatil, extras din gudronul de huilă, servă a scoate petele curățindu-le de grăsime.
*benzínă f., pl. e (d. benzóe). Chim. Idrocarbură volatilă scoasă din catranu cărbunelui de pămînt, descoperită de Faraday la 1825 și uzitată la șterșu petelor grase de pe stofe.
BENZÍNĂ (< fr.) s. f. Amestec de hidrocarburi lichide (cu 5-12 atomi de carbon în moleculă) în diferite proporții, cu p. f. 40-200°C, obținut prin distilarea primară a țițeiului, prin cracarea fracțiilor petroliere sau prin sinteză. Caracteristicile principale ale b. sînt limitele de fierbere și cifra octanică. Este utilizată ca principal combustibil pentru motoarele de automobil și de aviație, ca solvent etc. ♦ B. etilată = b. care servește drept carburant în motoarele cu ardere internă; pentru a i se îmbunătăți calitățile antidetonante i se adaugă tetraetilplumb; din cauza toxicității este colorată în roșu sau în albastru, pentru a evita folosirea ei în alte scopuri. B. sintetică = b. obținută prin hidrogenarea cărbunilor sau prin sinteză din oxid de carbon și hidrogen.

benzină dex

Intrare: benzină
benzină substantiv feminin