Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru benzil

benzíl sm [At: DN3 / E: fr benzile] Substanță aromatică, insolubilă în apă, sub formă de prisme triunghiulare de culoare galbenă.
benzíl s. m.
benzíl s. m., pl. benzíli
BENZÍL s.m. Radical univalent. – Din fr. benzyle.
BENZÍL s. (CHIM.) dibenzoil, difenildicetonă. (~ul este folosit în sinteze organice.)
BENZÍL s.n. Substanță aromatică, foarte solubilă în benzen, insolubilă în apă, care se prezintă sub formă de prisme triunghiulare de culoare galbenă. [< fr. benzile].
BENZÍL s. m. 1. Radical monovalent provenit din toluen prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. (din fr. benzyle) 2. Substanță aromatică, cristalizată, galbenă, insolubilă în apă, foarte solubilă în benzen. (din fr. benzile)
BENZIL s. (CHIM.) dibenzoil, difenildicetonă. (~ este folosit în sinteze organice.)

benzil definitie

benzil dex

Intrare: benzil
benzil