Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru beni╚Ö

ben├ş╚Ö sn vz bini╚Ö
bin├ş╚Ö sn [At: (a. 1783) DOC., ap. ╚śIO / V: (├«rg) ben- / Pl: ~uri / E: tc bini╚Ö] (├Änv) 1 Cavalcad─â. 2 Hain─â boiereasc─â lung─â de ceremonie, cu m├óneci largi ╚Öi despicate, str├óns─â pe bust ╚Öi larg─â ├«n poale (c─âptu╚Öit─â cu blan─â), devenit─â ulterior ├«mbr─âc─âminte a vechilor l─âutari. 3 (├Ävp; ├«e) Cinci in╚Öi p-un ÔÇô Exprim─â situa╚Ťia c├ónd mai mul╚Ťi in╚Öi ├«mpart un lucru pu╚Ťin valoros.
BEN├Ź╚ś s. n. v. bini╚Ö.
BIN├Ź╚ś, bini╚Öuri, s. n. (├Änv.) Hain─â boiereasc─â lung─â de ceremonie, cu m├ónecile largi ╚Öi despicate, str├óns─â pe bust ╚Öi larg─â ├«n poale, c─âptu╚Öit─â cu blan─â ╚Öi devenit─â cu timpul ├«mbr─âc─âminte a vechilor l─âutari. [Var.: (├«nv. ╚Öi reg.) ben├ş╚Ö s. n.] ÔÇô Din tc. bini╚Ö.
BEN├Ź╚ś s. n. v. bini╚Ö.
BIN├Ź╚ś, bini╚Öuri, s. n. Hain─â boiereasc─â lung─â de ceremonie, cu m├ónecile largi ╚Öi despicate, str├óns─â pe bust ╚Öi larg─â ├«n poale, c─âptu╚Öit─â cu blan─â ╚Öi devenit─â cu timpul ├«mbr─âc─âminte a vechilor l─âutari. [Var.: (├«nv. ╚Öi reg.) ben├ş╚Ö s. n.] ÔÇô Din tc. bini╚Ö.
BEN├Ź╚ś s. n. v. bini╚Ö.
BIN├Ź╚ś, bini╚Öuri, s. n. (├Änvechit) Hain─â boiereasc─â pentru solemnit─â╚Ťi, de mod─â turceasc─â, lung─â p├«n─â la c─âlc├«ie ╚Öi ├«mbl─ânit─â pe margini. [Boierii cei mari purtau] vara ╚Öi iarna scurteic─â ├«mbl─ânit─â...; pe deasupra giubea de postav sau, la s─ârb─âtori, bini╚Ö. GHICA, S. 501. T├«n─âra fecioar─â se arat─â cu conciul sem─ânat cu diamanturi... cu auritul v─âl de beteal─â r─âsfirat pe un bini╚Ö de sevai alb. ODOBESCU, S. A. 93. Venerabilul b─âtr├«n ap─âru ├«n pridvorul caselor sale ├«mbr─âcat cu anteriu de atlas vi╚Öiniu, ├«ncins cu ╚Öal de ╚Üarigrad, cu bini╚Ö de postav albastru-├«nchis. FILIMON, C. 55. ÔŚŐ Fig. [Ceapa] se-mbr─âc─â ├«ndat─â, iute, cu m├«nie. Dou─âsprece haine puse de dimie ╚śi c─âm─â╚Öi at├«tea albe sub╚Ťirele, ├Ämbr─âc├«nd bini╚Öul ro╚Öu peste ele. PANN, P. V. I 122. ÔÇô Variant─â: (Mold.) ben├ş╚Ö (ALECSANDRI, T. 80, NEGRUZZI, S. I 30) s. n.
BEN├Ź╚ś s. n. v. bini╚Ö.
BIN├Ź╚ś, bini╚Öuri, s. n. (├Änv.) Hain─â boiereasc─â de solemnitate, lung─â ╚Öi cu blan─â pe margini. [Var.: (├«nv. ╚Öi reg.) ben├ş╚Ö s. n.] ÔÇô Tc. bini╚Ö.
bin├ş╚Ö (├«nv.) s. n., pl. bin├ş╚Öuri
bin├ş╚Ö s. n., pl. bin├ş╚Öuri
bin├ş╚Ö (bin├ş╚Öuri), s. n. ÔÇô 1. (├Änv.) Cavalcad─â. ÔÇô 2. Pelerin─â oriental─â, care la ├«nceput se punea pentru a c─âl─âri. ÔÇô Var. beni╚Ö. Tc. bini╚Ö ÔÇ×cavalcad─âÔÇŁ (╚śeineanu, II, 52; Lokotsch 308); cf. bg. bini┼í┼ş. Cuv├«nt importat ├«n sec. XVIII, azi ├«nv. Der. s─âi s├«nt ├«mprumuturi directe: binigiu, s. m. (r├«nda╚Ö care se ├«ngrije╚Öte de caii n─âr─âva╚Öi), din tc. binici, cf. ngr. ╬╝¤Ç╬╣╬Ż╬╣¤ä╬Â╬«¤é, sb. bine─čije; bini╚Öliu, s. m. (curtean), din tc. bini╚Öli.
beni╚Ö n. 1. (Munt. bini╚Ö) hain─â boereasc─â de parad─â, cu m├ónecile despicate ╚Öi ├«mbl─ânit─â pe de margini, purtat─â de b─ârba╚Ťi ╚Öi de femei: largile m├óneci a beni╚Öului NEGR. auritul v─âl de beteal─â r─âsfirat pe un bini╚Ö de suvaiu alb OD.; 2. hain─â analoag─â purtat─â de haiduci ╚Öi, p├ón─â ├«n timpul din urm─â, de l─âutari: acum mi se muceze╚Öte cobza sub beni╚Ö AL. [Turc. BENI╚ś (BINI╚ś), lit. c─âl─ârie, aceast─â hain─â fiind purtat─â mai ales pe la alaiuri ╚Öi cavalcade (v. binigiu)].
biniș n. V. beniș: îmbrăcat cu biniș de postav albastru deschis FIL.
ben├ş╚Ö v. bini╚Ö.
bin├ş╚Ö ╚Öi (Mold.) ben├ş╚Ö n. pl. ur─ş (turc. bini┼í, beni┼í, c─âl─ârie, cavalcad─â). Vech─ş. Un fel de manta cu m├«nicile despicate pe care o purta┼ş la ├«nceput boieri─ş ╚Öi cucoanele la alaiur─ş ╚Öi cavalcade, iar ma─ş pe urm─â ha─şduci─ş ╚Öi l─âutari─ş.

Beniș dex online | sinonim

Beniș definitie

Intrare: biniș
beniș
biniș substantiv neutru