bengali definitie

2 intrări

12 definiții pentru bengali

bengalí [At: DA / A și: ~gáli / E: fr bengali] 1 smi (Rar) Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul albastru ori cafeniu, din India. 2-3 si, ai (Șîs Limbă ~) Limbă vorbită în Bengal. 4 ai Din Bengal.
BENGÁLI, bengali, s. m., adj. invar. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bengal. 2. Adj. invar. Care aparține Bengalului sau bengalezilor (1). (Substantivat, f.) Limba bengali. 3. S. m. Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. [Acc. și: bengalí] – Din fr. bengali.
BENGALÍ s. m., adj. (Rar) 1. S. m. Nume dat mai multor păsări, înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. 2. Adj. (În sintagma) Limba bengali = limba vorbită în Bengal (India). [Acc. și: bengáli] – Din fr. bengali.
bengáli (-ga-li) / bengalí1 (bengalez) adj. invar., (persoană) s. m. și f., pl. bengáli / bengalí
bengáli (-ga-li) / bengalí2 (pasăre) (rar) s. m., pl. bengáli / bengalí
bengáli (-ga-li) / bengalí3 (limbă) s. f.
bengalí/bengáli s. m., adj. invar.
BENGALÍ s.m. invar. Pasăre mică, asemănătoare vrabiei, care trăiește în regiunile calde ale Africii, Arabiei și Indiei. [< fr. bengali].
BENGALÍ/BENGÁLI I. s. m. inv. pasăre mică, asemănătoare vrabiei, trăind în regiunile calde. II. s. f. inv. limbă derivată din sanscrită, vorbită în Bengal. (< fr. bengali)
bengali m. soiu de vrabie din regiunile tropicale: glasul ei mai dulce îi pare decât a lui bengali NEGR.
*bengalí m. (fr. [din limba indiană] bengati). O păsărică originară din Bengal.
BENGALI (< Bengal) subst. invar. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, vorbită de c. 184 mil. oameni. Limbă oficială în Bangladesh și una dintre cele 14 limbi oficiale regionale în India. Literatură bogată, de mare valoare artistică (ex. Tagore).

bengali dex

Intrare: bengali
bengali adjectiv invariabil substantiv masculin
Intrare: bengali
bengali