benevól, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 425 / Pl: ~i, -E / E: fr bénévole, lat benevolus] 1 De bunăvoie. 2 (Îs) Contribuție ~ă Sumă sau taxă al cărei cuantum îl stabilește plătitorul.

BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.

BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.

BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. (în opoziție cu obligatoriu) Făcut de bunăvoie, din propriu îndemn, nesilit. V. voluntar. Subscriere benevolă. Participare benevolă. ▭ În fața noastră stă sarcina transformării socialiste a agriculturii, a educării masei țărănimii muncitoare pentru trecerea benevolă și prin convingere la sistemul agriculturii colective. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 62. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum rămîne la aprecierea celui care contribuie sau plătește.

BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie, nesilit. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum rămâne la aprecierea celui care contribuie sau plătește. – Fr. bénévole (lat. lit. benevolus).

benevól adj. m., pl. benevóli; f. benevólă, pl. benevóle

benevól adj. m., pl. benevóli; f. sg. benevólă, pl. benevóle

BENEVÓL adj. facultativ, nesilit, voluntar. (Contribuții ~.)

Benevol ≠ forțat, silit

BENEVÓL, -Ă adj. Făcut de bunăvoie, nesilit. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum îl stabilește plătitorul. [< fr. bénévole, cf. it. benevolo, lat. benevolus].

BENEVÓL, -Ă adj. făcut de bunăvoie, nesilit. (< fr. bénévole, lat. benevolus)

BENEVÓL ~ă (~i, ~e) Care se face din proprie dorință și gratuit; făcut de bunăvoie. Contribuție ~ă. /<fr. bénévole

benevol a. de bună voie: contribuțiune benevolă.

*benevól, -ă adj. (fr. bénévole, d. lat. benévolus, d. béne, bine, și volo, vreaŭ). Binevoitor, bine dispus, indulgent: lector, auditor benevol. Gratuit: a da cuĭva concurs benevol. Adv. În mod benevol.

BENEVOL adj. facultativ, nesilit. (Contribuții ~.)