benéfic, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ici, -ice / E: fr bénéfique] Binefăcător.

BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.

BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.

benéfic adj. m., pl. benéfici; f. benéfică, pl. benéfice

benéfic adj. m., pl. benéfici; f. sg. benéfică, pl. benéfice

BENÉFIC adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice.

Benefic ≠ malefic

BENÉFIC, -Ă adj. (Liv.) Favorabil (în sens astrologic), binefăcător. [Cf. fr. bénéfique, it. benefico].

BENÉFIC, -Ă adj. favorabil, binefăcător. (< fr. bénéfique, lat. beneficus)

BENÉFIC ~că (~ci, ~ce) (despre circumstanțe, împrejurări etc.) Care face bine; cu efect pozitiv; binefăcător; prielnic; favorabil; propice. /<fr. bénéfique

benefic adj. v. BINEFĂCĂTOR. FAVORABIL. PRIELNIC. PROPICE.

benéfic, -ă adj. Favorabil, binefăcător, plăcut ◊ „Am putea spune, poetizând, că în aceste zile, pereții «Simezei» au fost incendiați de Dipșe. Dar incendiați benefic, feeric.” Sc. 1 VII 75 p. 4 (din fr. bénéfique; cf. it. benefico; DEX, DN3)