Definiția cu ID-ul 451560:
BENEDICTÍN, -Ă I.
s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin catolic, care a desfășurat o susținută activitate în domeniul construcțiilor. ♦ muncă de ~ = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată. II.
adj. 1. care aparține benedictinilor. 2. (
fig.) laborios, harnic, muncitor. (< fr. bénédiction)
Benedictină dex online | sinonim
Benedictină definitie