Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru benedictin─â

benedict├şn, ~─â [At: ENC. AGR. / Pl: ~i, ~e / E: fr b├ęn├ędictin] 1 smf C─âlug─âr (sau c─âlug─âri╚Ť─â) din ordinul religios ├«ntemeiat de Benedict de Nursia ├«n sec. VI, ├«n Italia, la Monte Cassino. 2 a Care apar╚Ťine benedictinilor (1). 3 a Care se refer─â la benedictini. 4 a (Fig) Harnic. 5 sm (├Äs) Munc─â de - Munc─â intelectual─â intens─â ╚Öi de mare erudi╚Ťie. 6 sf B─âutur─â spirtoas─â, fin─â, dulce, de culoare galben─â (preparat─â la ├«nceput de benedictini).
BENEDICT├ŹN, -─é, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios ├«ntemeiat de Benedict de Nursia ├«n sec. VI, c─âruia ├«i apar╚Ťin mai multe congrega╚Ťii. 2. S. m. ╚Öi f. C─âlug─âr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care apar╚Ťine benedictinilor (2), privitor la benedictini. ÔÖŽ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galben─â, cu gust dulce (preparat la ├«nceput de benedictini). ÔÇô Din fr. b├ęn├ędictin.
BENEDICT├ŹN, -─é, benedictini, -e, subst., adj. 1. S. m. ╚Öi f. C─âlug─âr (sau c─âlug─âri╚Ť─â) din ordinul ├«ntemeiat de sf. Benedict de Nursia ├«n secolul VI. 2. Adj. Care apar╚Ťine benedictinilor (1), privitor la benedictini. ÔÖŽ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 3. S. f. B─âutur─â spirtoas─â, fin─â, de culoare galben─â, cu gust dulce (preparat─â la ├«nceput de benedictini). ÔÇô Din fr. b├ęn├ędictin.
BENEDICT├ŹN, -─é, benedictini, -e, s. m. ╚Öi f. C─âlug─âr (sau c─âlug─âri╚Ť─â) f─âc├«nd parte dintr-un ordin c─âlug─âresc ├«ntemeiat ├«n secolul al Vl-lea.
BENEDICT├ŹN, -─é, benedictini, -e, s. m. ╚Öi f. 1. C─âlug─âr (sau c─âlug─âri╚Ť─â) dintr-un ordin c─âlug─âresc ├«ntemeiat ├«n secolul al VI-lea. 2. (La f.) B─âutur─â spirtoas─â cu gust dulce (preparat─â la ├«nceput de benedictini). ÔÇô Fr. b├ęn├ędictin.
benedict├şn adj. m., s. m., pl. benedict├şni; adj. f., s. f. benedict├şn─â, pl. benedict├şne
benedict├şn s. m., adj. m., pl. benedict├şni; f. sg. benedict├şn─â, g.-d. art. benedict├şnei, pl. benedict├şne
benedict├şn─â s. f., g.-d. art. benedict├şnei
BENEDICT├ŹN, -─é s.m. ╚Öi f. C─âlug─âr(i╚Ť─â) dintr-un ordin c─âlug─âresc, ├«ntemeiat ├«n sec. VI de Benedict de Nursia ├«n m─ân─âstirea de la Monte Cassino din Italia. // adj. Care apar╚Ťine benedictinilor, referitor la benedictini. ÔÖŽ (Fig.) Laborios. [< fr. b├ęn├ędictin].
BENEDICT├ŹN─é s.f. B─âutur─â alcoolic─â, lichior ob╚Ťinut prin macerarea ├«n alcool a unor plante aromate, preparat dup─â re╚Ťeta c─âlug─ârilor benedictini. [< fr. b├ęn├ędictine].
BENEDICT├ŹN, -─é I. s. m. f. c─âlug─âr(i╚Ť─â) dintr-un ordin catolic, care a desf─â╚Öurat o sus╚Ťinut─â activitate ├«n domeniul construc╚Ťiilor. ÔÖŽ munc─â de ~ = munc─â intelectual─â minu╚Ťioas─â ╚Öi de lung─â durat─â. II. adj. 1. care apar╚Ťine benedictinilor. 2. (fig.) laborios, harnic, muncitor. (< fr. b├ęn├ędiction)
BENEDICT├ŹN─é s. f. lichior prin macerarea ├«n alcool a unor plante aromate, preparat la ├«nceput dup─â re╚Ťeta c─âlug─ârilor benedictini. (< fr. b├ęn├ędictine)
BENEDICT├ŹN ~i m. C─âlug─âr care face parte din ordinul ├«ntemeiat de c─âtre Benedict de Nursia, ├«n sec. VI, ├«n Italia. /<fr. b├ęn├ędictin
benedictin─â f. un fel de licher.
benedict├şn, -─â s. C─âlug─âr or─ş c─âlug─âri╚Ť─â catolic─â din ordinu Sf├«ntulu─ş Benedict. Fig. Erudit: e un adev─ârat benedictin.
*benedict├şn─â f. Un fel de licor (preparat de c─âlug─ârii benedictin─ş) Din Francia.
BENEDICT├ŹN, -─é (< fr.) s. m. ╚Öi f., adj. 1. Ordin religios ├«ntemeiat de Benedict de Nursia ├«n 529, la Montecassino (Italia) ╚Öi c─âruia ├«i apar╚Ťin mai multe congrega╚Ťii: cistercieni, celestini etc. A num─ârat printre membrii s─âi erudi╚Ťi ai ev. med., care au conservat pentru posteritate majoritatea operelor literare ale Greciei ╚Öi Romei, munca lor st─âruitoare devenind proverbial─â. 2. Adj. Care apar╚Ťine benedictinilor (1), privitor la benedictini. ÔÖŽ Fig. Laborios. 3. Sf. Lichior fin, galben, cu gust dulce ob╚Ťinut prin macerarea ├«n alcool etilic a unui amestec de plante aromate; preparat la ├«nceput de benedictini (1).

Benedictin─â dex online | sinonim

Benedictin─â definitie

Intrare: benedictin (adj.)
benedictin adjectiv
Intrare: benedictin─â
benedictin─â substantiv feminin
Intrare: benedictin─â
benedictin─â substantiv feminin