bendiță definitie

14 definiții pentru bendiță

bendíță sf vz bentiță
bentíță sf [At: ODOBESCU, S. 1.418/ Pl: ~țe / E: banta + -iță] 1-2 (Șhp) Bantă (mică).
BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.
BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendíță s. f.] – Bantă + suf. -iță.
BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.
BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.
BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.
BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). Pieptul însă poartă o podoabă ce a lipsit acum cu totul din portul național; e un fel de semicerc de fir, susținut de bentițe late tot de fir. ODOBESCU, S. I 418. – Variantă: bendíță s. f.
BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.
BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). [Var.: bendiță s. f.]
bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe
bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe
bendíță orĭ bentíță f., pl. e. Bandă (fășie) îngustă (la haĭne).
bentíță v. bendiță.

bendiță dex

Intrare: bentiță
bendiță
bentiță substantiv feminin