25 definiții pentru benchi
bénghi sn [At: FILIMON, C. I, 757 / V: -nchi, zberghi, bobenchi / Pl: ~uri, (rar) – / E: ns cf tc benek] (Pop) 1 Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. 2 (Pex) Semn. 3 Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi. 4 (Îs) În -uri Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 5 (Reg) Semn în frunte din cauza unei lovituri. ZBENGHI, zbenghiuri,
s. n. (
Fam.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. ♦ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi. [
Var.:
benchi, benghi s. n.] –
Cf. tc. benek.
BENGHI, benghiuri,
s. n. (
Pop.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. ♦ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi. [
Var.:
benchi, zbenghi s. n.] –
Cf. tc. benek. BENGHI, benghiuri,
s. n. (Popular; și în forma benchi) Mic semn negru (natural sau artificial) pe trup sau, mai ales, pe obraz.
V. aluniță. Gurița-i cu benghi negru ca un gîndăcel pe-o floare. ALECSANDRI, P. III 88. ◊ Pată (pe obraz). Își privi mult fața-i uscată și albă... Cu două benchiuri cîrmuzii în umerii obrajilor. VLAHUȚĂ, O. A. 131. De o parte și de alta i se grămădiră sub tîmple două benghiuri de-o roșeață ca de cîrmuz. VLAHUȚĂ, O. A. 142. ◊ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să-l ferească de deochi. Și-mi făcea apoi cîte un benchi boghet în frunte, ca să nu-si prăpădească odorul! CREANGĂ, 35. – Pronunțat monosilabic. – Variante:
benchi, zbenghi (ODOBESCU, S. II 504, GHICA, S. 66)
s. n. BENGHI, benghiuri,
s. n. (
Pop.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. ♦ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să-l ferească de deochi. [
Var.:
benchi, zbenghi s. n.] –
Tc. benek. benghi / zbenghi (
fam.)
s. n.,
pl. bénghiuri / zbénghiuri
zbenghi (pată) (
pop.)
s. n.,
pl. zbénghiuri
benghi s. n., pl. bénghiuri bénghi (bénghiuri), s. n. – Aluniță naturală sau artificială. –
Var. benchi, sbenghi; benic,
s. n. (atlaz punctat).
Tc. benek „aluniță” (Șeineanu, II, 46; Lokotsch 288). Pentru benic,
cf. Șeineanu, II, 17. Introdus în
sec. XVI.
BENGHI ~uri n. pop. Pată mică de culoare neagră pe obraz sau pe corp. /<turc. benek benghiu (sbenghiu) n.
1. bucățică de taftă neagră ce femeile își puneau pe față ca s’arate mai albe: obrazul dres cu roșu și ’mpestrițat cu benghiuri AL.;
2. fig. pată sau semn negru: glodu ’ți lipește benghiuri pe nas AL.;
3. pată neagră făcută în fruntea copiilor mici, cu cerneală ori cu funingine, ca prezervativ în contra deochiului: mama îi făcea câte un benghiu boghet în frunte, ca să nu-și prăpădească odorul Cr.
4. o varietate a jocului în arșice: jocul în sbenghiu ISP. [Turc. BENK, lit. pată].
benghĭ și (Munt.)
zbenghĭ n. pl. urĭ (turc. benk, benek, pată, benghĭ; bg. benka, neg). Pată artificială făcută pe față, precum: o alunică artificială pe care și-o făceaŭ odinioară femeile închipuindu-șĭ c’ar fi maĭ frumoase, mînjiturĭ pe care țărancele le fac copiilor ca să-ĭ ferească de deochĭ, petele de pe fața clovnilor ș.a.
Zbenghĭ, un joc cu arșicele. – Și
benchĭ (Mold. nord).
zbenghi, zbenghiuri
s. n. (
er.) clitoris.
Benchi dex online | sinonim
Benchi definitie
Intrare: benghi
zbenghi substantiv neutru