Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru benchetuire

benchetu├ş [At: NECULCE, ap. LET. II 346/19 / V: beic- / Pzi: ~esc/ E: benchet + -ui] 1 vi (Fam) A chefui. 2 vt (├Ävr) A-i face cuiva o primire s─ârb─âtoreasc─â, cu mese de gal─â.
BENCHETU├Ź, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. ÔÇô Benchet + suf. -ui.
BENCHETU├Ź, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. ÔÇô Benchet + suf. -ui.
BENCHETU├Ź, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. A petrece ├«n ospe╚Ťe, ├«n chefuri; a chefui. Au pu╚Öcat... ni╚Öte mistre╚Ťi, s-au ├«ntors cu ei ├«n p─âr├«ng─â la p─âdur─ârie. -Au f─âcut foc ├«n poian─â ╚Öi au benchetuit. SADOVEANU, N. F. 70. S-au a╚Öezat cu to╚Ťii la mas─â ╚Öi au benchetuit, veselindu-se p├«n─â t├«rziu noaptea. SBIERA, P. 53. Cine-mi d─â un pahar de vin, s─â benchetuiesc cu voi? ALECSANDRI, T. 1521. C─â s-a╚Ťin pe-aici Patruzeci ╚Öi cinci... De haiduci levin╚Ťi... ╚ś-acum se g─âsesc De benchetuiesc... La mas─â de piatr─â. ALECSANDRI, P. P. 63.
BENCHETU├Ź, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. A petrece ├«n ospe╚Ťe; a chefui. ÔÇô Din benchet.
benchetu├ş (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. benchetui├ęsc, imperf. 3 sg. benchetui├í; conj. prez. 3 s─â benchetui├ísc─â
benchetu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. benchetui├ęsc, imperf. 3 sg. benchetui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. benchetui├ísc─â
BENCHETU├Ź vb. v. chefui.
A BENCHETU├Ź ~i├ęsc intranz. pop. A petrece la un benchet; a chefui. [Sil. -che-tu-i] /benchet + suf. ~ui
benchetu├Č v. a petrece ├«ntrÔÇÖuna cu m├óncare, b─âutur─â ╚Öi joc.
benchetu─ş├ęsc v. intr. (d. benchet). Pop. Chefu─şesc, petrec b├«nd ╚Öi m├«nc├«nd, osp─âtez.
BENCHETUI vb. a chefui, a petrece, a prăznui, (înv. și pop.) a (se) ospăta, (Mold. și Bucov.) a mesi, (prin nordul Transilv. și prin Maram.) a mulătui. (Au ~ toată noaptea.)

Benchetuire dex online | sinonim

Benchetuire definitie

Intrare: benchetui
benchetui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: benchetuire
benchetuire infinitiv lung