benchet definitie

12 definiții pentru benchet

benchét sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 40/24 / A: (Mol) ben- / Pl: ~e, -uri / E: ucr бeнкeт] (Îvp) Petrecere mare (cu lăutari și joc) Si: chef, zaiafet.
BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. – Din ucr. benket.
BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. [Pl. și bencheturi] – Din ucr. benket.
BENCHÉT, benchete și bencheturi, s. n. (Învechit și popular) Masă mare de petrecere; ospăț, zaiafet, chef. V. banchet. Benchetui începe cu glume late. RUSSO, S. 103.
BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Masă mare cu petrecere; ospăț, chef, zaiafet. [Pl. și: bencheturi] – Ucr. benket.
benchét (pop.) s. n., pl. benchéte
benchét s. n., pl. benchéte
BENCHÉT s. v. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, praznic, prăznuire.
BENCHÉT ~e n. pop. Petrecere mare cu oaspeți mulți (și lăutari); chef; ospăț. /<ucr. benket
benchet n. ospăț de petrecere cu băutură și joc: la benchete bravii nu se mai adună BOL. [Formă populară trasă din it. BANCHETTO].
benchét n. pl. e și urĭ (rut. benket). Pop. Banchet, ziafet, chĭolhan.
benchet s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. OSPĂȚ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZNUIRE.

benchet dex

Intrare: benchet (pl. -e)
benchet pl. -e substantiv neutru
Intrare: benchet (pl. -uri)
benchet pl. -uri