benchét sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 40/24 / A: (Mol) ben- / Pl: ~e, -uri / E: ucr бeнкeт] (Îvp) Petrecere mare (cu lăutari și joc) Si: chef, zaiafet.

BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. – Din ucr. benket.

BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. [Pl. și bencheturi] – Din ucr. benket.

BENCHÉT, benchete și bencheturi, s. n. (Învechit și popular) Masă mare de petrecere; ospăț, zaiafet, chef. V. banchet. Benchetui începe cu glume late. RUSSO, S. 103.

BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Masă mare cu petrecere; ospăț, chef, zaiafet. [Pl. și: bencheturi] – Ucr. benket.

benchét (pop.) s. n., pl. benchéte

benchét s. n., pl. benchéte

BENCHÉT s. v. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, praznic, prăznuire.

BENCHÉT ~e n. pop. Petrecere mare cu oaspeți mulți (și lăutari); chef; ospăț. /<ucr. benket

benchet n. ospăț de petrecere cu băutură și joc: la benchete bravii nu se mai adună BOL. [Formă populară trasă din it. BANCHETTO].

benchét n. pl. e și urĭ (rut. benket). Pop. Banchet, ziafet, chĭolhan.

benchet s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. OSPĂȚ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZNUIRE.