bénă sf [At: DEX2 / Pl: ~ne / E: fr benne] 1 Parte a autocamionului în care se încarcă materiale. 2 Cupă metalică la macarale, elevatoare etc.

BÉNĂ, bene, s. f. 1. Parte a autocamionului în care se încarcă materialele. 2. Cupă metalică la macarale, elevatoare etc. – Din fr. benne.

BÉNĂ, bene, s. f. 1. Parte a autocamionului în care se încarcă materialele. 2. Cupă metalică la macarale, elevatoare etc. – Din fr. benne.

BÉNĂ, bene, s. f. 1. Cutia sau lada unui autocamion, în care se încarcă diferite materiale. 2. Cupă metalică în care se transportă cărbuni, ciment, minereuri, cereale, pămînt etc.

BÉNĂ, bene, s. f. 1. Partea autocamionului în care se încarcă materiale. Autocamion cu benă basculantă. 2. Cupă metalică (la macarale, elevatoare etc.) care transportă minereuri, cereale, pământ etc. – Fr. benne.

bénă (parte a unui camion) s. f., g.-d. art. bénei; pl. béne

bénă s. f., g.-d. art. bénei; pl. béne

BÉNĂ s.f. 1. Platformă închisă a unui autocamion în care se așază încărcătura. 2. Cupă a unei macarale care prinde materialul de ridicat și transportat. [< fr. benne].

BÉNĂ s. f. 1. platformă închisă, cutie a unui autocamion în care se transportă beton sau alte materiale. 2. cupă a unei macarale care prinde materialul de transportat. (< fr. benne)

BÉNĂ ~e f. 1) Parte a unui autocamion, în formă de cutie, în care se pune încărcătura; coș. ~ basculantă. 2) Cupă a elevatorului sau a excavatorului; căuș. ~ cu gheare. /<fr. benne

BÉNĂ (< fr.) s. f. 1. Recipient metalic (0,25-10 m3) folosit pentru transportul materialelor pulverulente sau granulare în vrac. 2. Cutie montată pe un vehicul, folosită pentru transportul materialelor.