Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru belzebut

belzeb├║t sm [At: PAS, L. I. 95 / Pl: ~u╚Ťi / E: ns cf fr Belz├ębuth] 1 Diavol. 2 C─âpetenie a diavolilor. 3 (Fig) Om puternic(╚Öi r─âu).
BELZEB├ÜT n. pr. m. (Livr.) Unul dintre numele date diavolului; p. restr. c─âpetenie a diavolilor. ÔÇô Cf. fr. Belz├ębuth.
BELZEB├ÜT s. m. (Livr.) unul dintre numele date diavolului; p. restr. c─âpetenie a diavolilor. ÔÇô Cf. fr. Belz├ębuth.
BELZEBÚT s. m. (Livresc, ironic) Una dintre numirile date diavolului; fig. om rău și temut. Te pui cu Lefterache, Belzebutul? PAS, L. I 95.
BELZEB├ÜT s. m. (Livresc) Una dintre numirile date diavolului. ÔÇô Comp. fr. Belz├ębuth (<gr.).
Belzeb├║t (demon) (livr.) s. propriu m.
Belzeb├║t s. pr. m.
BELZEB├ÜT s. v. aghiu╚Ť─â, demon, diavol, drac, ├«ncornoratul, naiba, necuratul, satan─â, tartor.
BELZEB├ÜT s.m. (Liv.) Denumire dat─â diavolului; (p. restr.) c─âpetenie a diavolilor. [Pl. -u╚Ťi. / cf. fr. Belz├ębuth ÔÇô demon, c─âpetenia duhurilor rele].
Belzebut m. 1. (┬źzeul mu╚Ötelor┬╗) divinitate la Filisteni; 2. c─âpetenia demonilor ├«n Evanghelie.
belzebut s. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.
BELZEBUT (BAALZEBUB), divinitate cananean─â ╚Öi filistean─â; (├«n ÔÇ×Noul TestamentÔÇŁ) c─âpetenie a demonilor.
Belzebut (Beelzebul, Baalzebub), zeu adorat de canaaneni și de filisteni; (în Noul Testament) căpetenie a demonilor.

Belzebut dex online | sinonim

Belzebut definitie

Intrare: belzebut
belzebut substantiv propriu masculin
Intrare: Belzebut
Belzebut