Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
belótă sf [At: (a. 1936) ALAS 25 IV, 6/1 / Pl: ~te / E: fr belote] Joc de cărți cu doi, trei sau patru jucători, cu 32 de cărți, pe puncte.
BELÓTĂ s. f. Numele unui joc de cărți care se joacă pe puncte, cu 32 de cărți, între doi, trei sau patru jucători. – Din fr. belote.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
BELÓTĂ s. f. Numele dat unui joc de cărți care se joacă pe puncte, cu 32 de cărți, între doi, trei sau patru jucători. – Din fr. belote.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
belótă (joc de cărți) s. f., g.-d. art. belótei
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
belótă s. f., g.-d. art. belótei
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
BELÓTĂ s.f. (Rar) Joc de cărți care se joacă pe puncte cu 32 de cărți între doi, trei sau patru jucători. [< fr. belote].
BELOTĂ s. f. joc de cărți. (< fr. belote)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
BELÓTĂ f. Joc de cărți care constă în acumulare de puncte. /<fr. belotte
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Bel/iș, -iu, -oiu, -otă, -oț v. Bel I 9 – 13.
- sursa: Onomastic 1963
- permalink