belótă sf [At: (a. 1936) ALAS 25 IV, 6/1 / Pl: ~te / E: fr belote] Joc de cărți cu doi, trei sau patru jucători, cu 32 de cărți, pe puncte.

BELÓTĂ s. f. Numele unui joc de cărți care se joacă pe puncte, cu 32 de cărți, între doi, trei sau patru jucători. – Din fr. belote.

BELÓTĂ s. f. Numele dat unui joc de cărți care se joacă pe puncte, cu 32 de cărți, între doi, trei sau patru jucători. – Din fr. belote.

belótă (joc de cărți) s. f., g.-d. art. belótei

belótă s. f., g.-d. art. belótei

BELÓTĂ s.f. (Rar) Joc de cărți care se joacă pe puncte cu 32 de cărți între doi, trei sau patru jucători. [< fr. belote].

BELOTĂ s. f. joc de cărți. (< fr. belote)

BELÓTĂ f. Joc de cărți care constă în acumulare de puncte. /<fr. belotte

Bel/iș, -iu, -oiu, -otă, -oț v. Bel I 9 – 13.