belită definitie

2 intrări

20 definiții pentru belită

belít2, ~ă [At: GOROVEI, C. 73 / Pl: ~iți, ~e / E: beliJ 1 a Jupuit. 2 a (Fig; d. cai) Prăpădit. 3. s Mârțoagă. 4 a (D. ochi) Bulbucat.
belít1 sn [At: IORGA, S. D. XII, 216 / Pl: ~uri / E: beli] 1 Jupuire. 2 Rânjire. 3 Holbare. 4 Julire. 5 Belire (5). 6 (Fig) Jefuire.
belítă sf [At: LTR / E: fr bellite] Exploziv de siguranță folosit în minele de cărbuni.
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit2; fig. jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.
BELÍTĂ s. f. Exploziv de siguranță folosit în minele de cărbuni. – Din fr. bellite.
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit2; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.
BELÍTĂ s. f. Exploziv de siguranță întrebuințat în minele de cărbuni. – Din fr. bellite.
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Mai ales despre animale); jupuit; fig. (regional) prăpădit, jigărit. Toată noaptea mă certai Cu niște voinici din plai, Pe niște beliți de cai. TEODORESCU, P. P. 299.
BELÍTĂ s. f. Exploziv întrebuințat în minele de cărbuni.
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit; fig. jigărit. – V. beli.
BELÍTĂ s. f. Exploziv întrebuințat în minele de cărbuni. – Fr. bellite.
belítă (exploziv) s. f., g.-d. art. belítei
belítă (exploziv) s. f.
BELÍT adj. v. bulbucat, căscat, holbat, jupuit, mare, mărit, umflat, zgâit.
BELÍT s. v. jupuială, jupuire, jupuit.
BELÍTĂ s.f. Exploziv folosit în minele de cărbuni. [< fr. bellite].
BELÍTĂ s. f. exploziv de siguranță în minele de cărbuni. (< fr. bellite)
belit adj. v. BULBUCAT. CĂSCAT. HOLBAT. JUPUIT. MARE. MĂRIT. UMFLAT. ZGÎIT.
belit s. v. JUPUIALĂ. JUPUIRE. JUPUIT.
belít, -ă, beliți, -te, adj. – Jupuit, curățat. – Din beli.

belită dex

Intrare: belită
belită substantiv feminin
Intrare: belit
belit adjectiv