belit definitie

2 intrări

34 definiții pentru belit

belí [At: DOSOFTEI, V. S. 35/2 / Pzi: ~lesc / E: vsl вeлити] (Pop) 1 vt A jupui. 2 vt (Fam; îe) A-i ~ (cuiva) obrazul A-l face de rușine. 3 vt (Înv; Mol, Trs; îe) A ~ țapul sau vulpea A vărsa. 4 vt (Pop; îe) A ~ dinții (sau buzele, fam fasolea) A rânji (prostește). 5 vt (Pop; îe) A ~ ochii A se holba. 6 vr (Îe) A se ~ (la cineva) A se holba. 7 vr (Pop; îe) A se ~ (la ceva) sau a-și ~ (ceva) A se juli. 8 vt A decoji o plantă. 9 vt (Fig) A jefui. 10 vt (Pop; îe) A ~ stupul A omorî albinele dintr-un stup
belít2, ~ă [At: GOROVEI, C. 73 / Pl: ~iți, ~e / E: beliJ 1 a Jupuit. 2 a (Fig; d. cai) Prăpădit. 3. s Mârțoagă. 4 a (D. ochi) Bulbucat.
belít1 sn [At: IORGA, S. D. XII, 216 / Pl: ~uri / E: beli] 1 Jupuire. 2 Rânjire. 3 Holbare. 4 Julire. 5 Belire (5). 6 (Fig) Jefuire.
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A (-și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit2; fig. jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.
BELÍ, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. și refl. A (se) juli. 3. Tranz. (În expr.) A-(și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. ◊ Refl. Ce te belești așa la mine? – Din sl. bĕliti.
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit2; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.
BELÍ, belesc, vb. IV. 1. T r an z. (Popular) A desface sau a lua pielea de pe întreg corpul (sau numai de pe o parte a corpului) unei vietăți, mai ales a unui animal; a jupui. Ia uite, băăă! – răzbătu în văgăună strigătul unui cioban. Unu belește un cal. PREDA, Î. 140. De toți laolaltă își băteau joc tăbăcarii, iar ei rîdeau de aceștia că belesc animalele. PAS, L. I 77. Spărie pe maică-mea spunîndu-i că... fratele tată-mio a belit bivolița. HOGAȘ, DR. II 148. Trimite măcelarii să-l belească [pe cerb], să mănînc carne din el. RETEGANUL, P. I 49. ◊ Expr. A (sau a-și) beli ochii = a deschide ochii mari, a căsca, a zgîi sau a holba ochii; a se uita cu mirare, prostește (la ceva). Omul... oricît ar beli ochii, tot nu poate spune că în recipisă e scris că a plătit. PAS, Z. I 154. A-și beli dinții = a rînji. Zîmbea în doi peri și-și belea dinții, cerînd s-o scalde. VORNIC, O. P. 325. ◊ Fig. (Cu privire la oameni) A despuia, a prăda, a jefui (de bani). Cui să vină ce-oi putea vinde? Crîșmarul sau ăia bogații... cînd te văd că ai nevoie, belește pielea de pe om. DUMITRIU, B. F. 20. Ciocoii... de la Forăști ne rod, ne mulg și ne belesc, de-am ajuns la sapă de lemn. SADOVEANU, N. F. 50. Am rămas săraci!... [Moțoc] ne belește și ne pradă. NEGRUZZI, S.I 154. 2. Refl. (Popular) A i se lua, a i se jupui (cuiva) pielea, din cauza unei loviri, a unei răniri etc.; a se juli. Și-a belit fruntea. 3. T r an z. A despuia o plantă (copac,, ramură etc.) de scoarță, a-i curăța coaja; a descoji.
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Mai ales despre animale); jupuit; fig. (regional) prăpădit, jigărit. Toată noaptea mă certai Cu niște voinici din plai, Pe niște beliți de cai. TEODORESCU, P. P. 299.
BELÍ, belesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) jupui. ◊ Expr. (Tranz.) A-(și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. – Slav (v. sl. bĕliti).
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit; fig. jigărit. – V. beli.
belí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 să beleáscă
belí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. belésc, imperf. 3 sg. beleá; conj. prez. 3 sg. și pl. beleáscă
BELÍ vb. v. bulbuca, căsca, holba, juli, jupui, mări, umfla, zdreli, zgâi, zgâria.
BELÍT adj. v. bulbucat, căscat, holbat, jupuit, mare, mărit, umflat, zgâit.
BELÍT s. v. jupuială, jupuire, jupuit.
belí (-ésc, belít), vb.1. A jupui, a scoate pielea. – 2. A curăța coaja. – 3. A descoperi (acele părți ale trupului care sînt în mod normal acoperite sau protejate de o membrană, de piele sau de un organ). – 4. A prăda, a jefui. – Mr. bilescu, megl. bilés. Lat. vēllĕre „a smulge”, cu schimbare de conjug., datorită formei incoative a vb.; cf. cat. esbellegar „a sfîșia”, din lat. *exvēllĭcāre. În mod tradițional s-a păstrat der. din sl. belŭ „alb”, bĕliti, „a albi”, cu toate că acestă ultimă formă a dat alt rezultat rom. (cf. bili), și că este imposibil de apropiat din punct de vedere semantic cele două noțiuni de „alb” și „a jupui”. Cf. Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac; DAR; Candrea. Scriban se gîndea, curios, la o posibilă der. de la piele. Der. belitură, s. f. (jupuire, jupuitură); belitor, adj. (care jupuiește); beligă, s. f., rar (coajă). Din rom. provine bg. bĕlĭam „a jupui”.
A BELÍ ~ésc tranz. pop. 1) (animale sacrificate) A curăța de piele; a jumuli; a despuia; a jupui. 2) (copaci, ramuri) A curăța de coajă; a coji; a jupui. * ~ ochii a face ochii mari privind prostește, cu mirare. /<sl. bĕliti
A SE BELÍ mă ~ésc intranz. pop. A se uita cu prea multă curiozitate. /<sl. bĕliti
belì v. 1. a jupui: a beli un bou; 2. fig. a despuia, a stoarce: el ne belește și ne pradă NEGR.; 3. a lua scoarța de pe plante; 4. a deschide ochii peste măsură (de mirare sau prostie). [Slav. BĔLITI, a albi, de unde: a face alb lemnul (adică a-l coji), a face să se vază albul ochiului (= a-l holba) și a da cu alb (v. bili)].
belésc v. tr. (d. pelesc, pĭelesc, adică „ĭau pelea, jupoĭ”, infl. poate de vsl. bĭeliti, a bili, a albi. Cp. cu cojesc). Pop. Triv. Jupoĭ, ĭaŭ pelea: a beli un boŭ. Fig. A beli cuĭva obrazu, a-i face mare rușine. A beli ochiĭ, a holba ochiĭ. A beli poporu, a-l jăfui.
beli vb. v. BULBUCA. CĂSCA. HOLBA. JULI. JUPUI. MĂRI. UMFLA. ZDRELI. ZGÎI. ZGÎRIA.
belit adj. v. BULBUCAT. CĂSCAT. HOLBAT. JUPUIT. MARE. MĂRIT. UMFLAT. ZGÎIT.
belit s. v. JUPUIALĂ. JUPUIRE. JUPUIT.
belí, belesc, vb. tranz. – 1. A jupui: „Pă lume cât am trăit / Multe oi eu am belit” (Farcaș, 2009; Săpânța). 2. A curăța coaja, scoarța. 3. A deschide ochii mari. 4. (fig.) A jefui. – Din sl. běliti „a albi”, de unde a-l face alb lemnul, adică a-l decoji (Scriban, Șăineanu, MDA).
belít, -ă, beliți, -te, adj. – Jupuit, curățat. – Din beli.
a beli belengherul / belibarezul (expr. (pop. vulg.) v. a o beli.
a beli ochii cât cepele expr. (vulg.) a face ochii mari de mirare.
a beli prazul expr. (vulg.) v. a o beli.
a beli pula expr. (pop., obs.) 1. a decalota penisul. 2. a da de necaz.
a beli vulpea expr. a vomita după o beție.
a o beli expr. (vulg.) v. a da de necaz.
beli, belesc v. t. (intl.) 1. a bate foarte rău. 2. a fura. 3. a înșela. 4. a înjunghia. 5. a omorî.
beli-mi-ai venit! expr. (vulg., glum.) bine ai venit!

belit dex

Intrare: beli
beli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: belit
belit adjectiv