belinográf sn [At: LTR / Pl: ~e / E: fr bélinographe] Aparat de transmis imaginile la distanță pe cale electromagnetică.

BELINOGRÁF, belinografe, s. n. Aparat de transmis imaginile la distanță pe cale electromagnetică. – Din fr. bélinographe.

BELINOGRÁF, belinografe, s. n. Aparat de transmis imaginile la distanță pe cale electromagnetică. – Din fr. bélinographe.

BELINOGRÁF, belinografe, s. n. Aparat de transmis imaginile la distanță pe cale electromagnetică (cu sau fără; fir). V. telefotografie.

BELINOGRÁF, belinografe, s. n. Aparat de transmis imaginile la distanță pe cale electromagnetică. – Fr. bélinographe.

belinográf (-no-graf) s. n., pl. belinográfe

belinográf s. n. (sil. -graf), pl. belinográfe

BELINOGRÁF s.n. Aparat de transmis imaginile prin telegrafie. [< fr. bélinographe].

BELINOGRÁF s. n. aparat pentru transmiterea de imagini fotografice la distanță prin telegrafie. (< fr. bélinographe)

BELINOGRÁF ~e n. Aparat folosit pentru a transmite imagini fixe prin telegrafie. [Sil. -no-graf] /<fr. bélinographe