beligeránt, ~ă [At: BRĂESCU, M. B. 43 / Pl: ~nți, ~e / E: fr belligérant, lat belligerans, -ntis] 1-2 snf a (Stat, armată etc.) care se află în stare de război.

BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.

BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Mai ales despre state, națiuni) Care se află în stare de război. Puteri beligerante.

BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. State beligerante. - Fr. belligérant (lat. lit. belligerans, -ntis).

beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. beligerántă, pl. beligeránte

beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. sg. beligerántă, pl. beligeránte

BELIGERÁNT adj., s. (MIL.) (înv.) războitor. (Părțile ~.)

Beligerant ≠ nebeligerant

BELIGERÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Stat, națiune) care se află în război. [< fr. belligérant, cf. lat. belligerans < bellum – război, gerere – a purta].

BELIGERÁNT, -Ă adj., s. m. f. (stat, armată) în stare de război. (< fr. belligérant, lat. belligerans)

BELIGERÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre state, popoare etc.) Care este în stare de război (unul cu altul); aflat în război (ca adversar). Armate ~te. /<fr. belligérant

beligerant a. care s’află în răsboiu: părțile beligerante. ║ m. pl. cei ce poartă răsboiu.

*beligeránt, -ă adj. și s. (fr. belligérant, lat. belligerans, -ántis, d. bellum, războĭ, și gérere, a purta). Care poartă războĭ: puterĭ beligerante.

BELIGERANT adj., s. (MIL.) (înv.) războitor. (Părțile ~.)