beligerant definitie

15 definiții pentru beligerant

beligeránt, ~ă [At: BRĂESCU, M. B. 43 / Pl: ~nți, ~e / E: fr belligérant, lat belligerans, -ntis] 1-2 snf a (Stat, armată etc.) care se află în stare de război.
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Mai ales despre state, națiuni) Care se află în stare de război. Puteri beligerante.
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. State beligerante. - Fr. belligérant (lat. lit. belligerans, -ntis).
beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. beligerántă, pl. beligeránte
beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. sg. beligerántă, pl. beligeránte
BELIGERÁNT adj., s. (MIL.) (înv.) războitor. (Părțile ~.)
Beligerant ≠ nebeligerant
BELIGERÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Stat, națiune) care se află în război. [< fr. belligérant, cf. lat. belligerans < bellum – război, gerere – a purta].
BELIGERÁNT, -Ă adj., s. m. f. (stat, armată) în stare de război. (< fr. belligérant, lat. belligerans)
BELIGERÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre state, popoare etc.) Care este în stare de război (unul cu altul); aflat în război (ca adversar). Armate ~te. /<fr. belligérant
beligerant a. care s’află în răsboiu: părțile beligerante. ║ m. pl. cei ce poartă răsboiu.
*beligeránt, -ă adj. și s. (fr. belligérant, lat. belligerans, -ántis, d. bellum, războĭ, și gérere, a purta). Care poartă războĭ: puterĭ beligerante.
BELIGERANT adj., s. (MIL.) (înv.) războitor. (Părțile ~.)

beligerant dex

Intrare: beligerant
beligerant adjectiv