belicist, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, 107, 3/1 / Pl: ~iști, ~e / E: fr bellicisme] (Rar) 1 De război. 2 Războinic.

BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) De război, războinic. – Din fr. belliciste.

BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) De război, războinic. – Din fr. belliciste.

BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar, peiorativ) De război, războinic. Isteria imperialiștilor este dovada slăbiciunii și neputinței lor de a-și pune în aplicare planurile beliciste de dominație mondială. CONTEMPORANUL, S. i II, 1948, nr. 107, 3/1.

BELICÍST, -Ă, beliciști, -ste, adj. (Rar) Războinic. – Fr. belliciste.

belicíst (rar) adj. m., pl. belicíști; f. belicístă, pl. belicíste

belicíst adj. m., pl. belicíști; f. sg. belicístă, pl. belicíste

BELICÍST, -Ă adj., s.m. Partizan al forței în relațiile internaționale; belicos. [< fr. belliciste].

BELICÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care susține folosirea forței în relațiile internaționale; belicos. (< fr. belliciste)