belgian definitie

2 intrări

8 definiții pentru belgian

belgián, ~ă [At: DA / P: -gi-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: Belgia + -an] 1-2 smf Persoană originară din Belgia sau care face parte din populația de bază a Belgiei. 4 a Care aparține Belgiei sau populației ei. 5-6 a Care se referă la Belgia sau la populația ei. 7 smp Populația Belgiei.
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Belgiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau belgienilor (1), privitor la Belgia sau la belgieni. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Belgiei sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau populației ei, privitor la Belgia sau la populația ei. [Pr.: -gi-an] – Belgia (n. pr.) + suf. -ean.
BELGIÁN1, -Ă, belgieni, -e, adj. Care provine din sau ține de Belgia, al Belgiei. – Pronunțat: -gi-an.
BELGIÁN2, -Ă, belgieni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Belgiei. – Pronunțat: -gi-an.
BELGIÁN, -Ă, belgieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Belgiei sau populației ei; privitor la Belgia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Belgiei.
belgián (referitor la Belgia) (-gi-an) adj. m., s. m., pl. belgiéni (-gi-eni); adj. f., s. f. belgiánă, pl. belgiéne
belgián s. m., adj. m. (sil. -gi-an), pl. belgiéni (sil. -gi-eni); f. sg. belgiánă, g.-d. art. belgiénei, pl. belgiéne

belgian dex

Intrare: belgian (adj.)
belgian admite vocativul adjectiv
  • silabisire: bel-gi-an
Intrare: belgian (s.m.)
belgian admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: bel-gi-an