Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru belfer

bélfer sm [At: GAL AN, Z. R. 246 / V: ~fel / Pl: ~i / E: idiș Belfer (ger Beihelfer)] 1 (Reg) Învățător. 2 (Reg) Profesor. 3 (Fam) Om care trăiește în lux.
BÉLFER, belferi, s. m. (Fam.) 1. Învățător; profesor. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție. – Din idiș. Belfer (= germ. Beihelfer).
BÉLFER, belferi, s. m. (Reg., fam. sau depr.) 1. Învățător; profesor. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție. – Din idiș Belfer (= germ. Beihelfer).
BÉLFER, belferi, s. m. (Mai ales în Mold., familiar sau depreciativ) învățător (de copii mici); dascăl, dăscălaș, profesoraș. Un belfer bătrîn de la gimnaziul din Fălticeni... silit de niscai treburi să bată-n miezul iernii diurnul Pașcanilor... a tocmit o sanie țărănească. GALAN, Z. R. 258. Bătrînii se întorceau pe ulița cealaltă, a Economului. Se întîlneau cu grămezi de băiețași slăbuți și zdrențăroși, cu șepci în cap, duși spre școală de belferi cu fețele năcăjite și gînditoare. SADOVEANU, O. IV 26.
BÉLFER, belferi, s. m. (Reg.; fam. sau depr.) 1. Învățător, dascăl; profesoraș, dăscălaș. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție; p. ext. termen injurios la adresa cuiva. – Germ. -evr. Belfer (= germ. Beihelfer).
bélfer (fam.) s. m., pl. bélferi
bélfer s. m., pl. bélferi
BÉLFER s. v. dascăl, institutor, învățător, profesor.
bélfer (bélferi), s. m. – Profesor. Germ. Beihelfer „asistent”, prin intermediul pronunțării iudaice Belfer (Borcea 178).
BÉLFER ~i m. rar 1) Învățător lipsit de valoare; învățătoraș; dăscălaș. 2) Persoană care trăiește în lux și bogăție; om care se lăfăiește în bine. /<idiș Belfer
bèlfer m. fam. pedagog ordinar, dăscălaș. [Termen luat din graiul evreo-german: BELFER = nemț. BEHELFER].
bélfer m. (germ. behelfer, saŭ beihefler, ajutător, pron. de Jidanῑ belfer). Iron. Profesor de școală jidănească. Profesoraș.
belfer s. v. DASCĂL. INSTITUTOR. ÎNVĂȚĂTOR. PROFESOR.
belfer, belferi s. m. profesor

Belfer dex online | sinonim

Belfer definitie

Intrare: belfer
belfer substantiv masculin