Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru belezic

belezíc sn [At: (a. 1821) DOC., ap ȘIO / V: -zac, (reg) berezăc, berezâc / Pl: ~uri / E: tc belezyk] 1 (Înv) Inel sau brățară care leagă patul puștii de țeavă. 2 (Reg) Brățară de piele care prinde capul curelei ce iese din cataramă.
belezíc, s.n. (înv.) inel, verigă la pușcă.
belezíc n., pl. urĭ (turc. bilezik. V. belcĭug). Sec. 19. Brățară la pușcă.

belezic definitie

belezic dex

Intrare: belezic
belezic